La Vila Scriitorilor de la Neptun așteptăm să ni se elibereze camera nr. 28, în care e colega Silvia Chițimia cu fiica și nepoata, pare-se. Cam amână eliberarea și eu, de pe drum, obosit, cam forțez tonul. Parcă ne-am fi contrat oarecât neplăcut. În fine, dna îmi spune ce mult m-a prețuit, le-a spus și altor colegi despre asta; că ține minte textul meu despre Mexic etc. Îmi dau seama că mă confundă cu cineva și chiar știu cu cine – cu Valeriu Stancu, odată ce dna precizează că l-a citit în revista „Cronica”… Nu fac precizarea necesară, las gloria lui Stancu să mă învăluie nițel și pe mine… Apoi urmează surpriza: Silvia începe să-mi vorbească în rusește, destul de corect și coerent! Nu bănuiam că… Explicația: „Domnule Butnaru, bunicul meu, Ion Costin, a fost primar de Chișinău…” Eu: „Dar știți că pe casa în care a locuit este plasată o placă memorială, care îl cinstește?” De aici încolo Silvia rămâne surprinsă, entuziasmată, bucuroasă. Întrebări, precizări. Îi promit că, revenind la Chișinău, voi fotografia casa, placa, trimițându-i imaginile. Îi propun să scrie ceva amintiri. Mama ei a fost rusoaică: „În familie vorbeam rusește. Românește am învățat în curte, de la copiii cu care mă jucam”. Spune că va scrie ceva, eu – voi căuta o publicație în Chișinău, și nu numai, unde să tipărim memoriile ei. Spune de „casa de pe strada Livezilor, unde s-a aflat sediul Uniunii Scriitorilor, iar acum e oficiul stării civile” – acolo ar fi locuit bunicul primar. Posibil și acolo, însă placa e instalată pe clădirea de la colțul străzilor 31 august și Lazo, la circa 50 de metri de prezentul sediu al USM.
Îl întâlnesc pe Bujor Nedelcovici, ba chiar suntem repartizați la o masă cu el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu