Privit mai atent, păunul nu este doar o pasăre, ci o (im)postură morală. El nu zboară
mult, dar se arată deplin; nu atacă, dar domină; nu fuge, dar își impune
prezența. Între monah și monarh, cum bine s-a spus, păunul oscilează după unicul
său gest decisiv: deschiderea sau închiderea cozii. Acolo se joacă totul, discreția sau excesul, retragerea sau proclamarea, ascetismul sau
fastul.
Libertatea însăși pare să-i fi fost încredințată sub
această formă ambiguă. Când coada e strânsă, păunul e aproape o pasăre
oarecare, o existență modestă, anonimă, poate chiar moralmente superioară. Când
coada se deschide, libertatea devine spectacol, ostentație, un a fi văzut
dus până la vertij. Și aici apare Argus.
Argus, atletul cu o mie de ochi, nu dormea niciodată de
tot. Libertatea, în forma ei originară, era o veghe permanentă, o supraveghere a tuturor direcțiilor posibile. A
fi liber însemna a vedea totul, a anticipa totul, a nu fi luat prin
surprindere. Dar tocmai această vigilență absolută îl condamnă: Argus e ucis,
adică libertatea totală e imposibilă
pentru muritori.
Însă Hera, marele administrator al ordinii divine, nu
lasă ochii să se piardă. Îi mută. Libertatea nu dispare, ci se estetizează. Din veghe devine
ornament; din putere, simbol; din funcție vitală, podoabă. O mie de ochi ajung
pe coada păunului – adică la vedere, dar fără capacitate de acțiune. Ei
privesc, dar nu mai pot interveni.
De aici drama libertății moderne: ea este plină de ochi,
dar lipsită de mâini. Totul e vizibil, totul e expus, totul e evaluat, dar
nimic nu mai poate fi schimbat cu adevărat. Libertatea s-a mutat din spațiul
faptelor în cel al aparențelor. Nu mai veghează, ci strălucește.
Păunul știe asta. De aceea, uneori, își strânge coada.
Poate că acolo, în acea retragere aparent umilă, se află ultima formă autentică
de libertate: nu cea care se arată, dar cea care
refuză să fie redusă la spectacol. Monahul din păun îl învinge, pentru o clipă,
pe monarh.
Și totuși, de cele mai multe ori, istoria, ca și mitologia, se termină nu
în tragedie, ci într-o coadă de păun:
multicoloră, fascinantă, lipsită de direcție, unde ochii privesc fără să mai
poată dormi, iar libertatea, supraviețuitoare a tuturor uciderilor ei, continuă
să se afișeze, neputincioasă și splendidă.
l.b.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu