Vasko POPA (1922 – 1991)
Poet sârb de origine română, născut în comuna
Grebenaţ din Voievodina. Absolvent al Facultăţii de Filosofie din Belgrad, după
care şi-a continuat studiile la
Bucureşti şi Viena. În timpul celui de-ai doilea război
mondial a luptat în unităţi de partizani, fiind făcut prizonier de germani şi
închis într-un lagăr din Zrenjanin. Primele poeme le publică în magazinul
literar „Noutăţi editoriale” (Književne novine).
Printre cărţile sale importante se înscriu „Câmpia neodihnei” (1956), „Cerul
secundar” (1968), „Pământ vertical” (1972), „Sarea lupului” (1975), antologia
de poezie populară sârbă „Mărul de aur” (1978), „Poeme” (selecţie din creaţia
anilor 1943-1976), apărută în limba engleză cu o prefaţă de Ted Hughes.
În anul 1972, Vasko Popa fondează Municipalitatea
Literară din Vârşeţ şi creează biblioteca de cărţi poştale „Slobodno lišće” („File libere”). În acelaşi an este ales
membru al Academiei sârbe de ştiinţe şi arte. Peste un an, fondează Academia de
ştiinţe şi de arte din Voievodina.
În 1995, municipalitatea Vârşeţ lansează premiul de
poezie „Vaski Popa”, atribuit anual pentru cea mai bună carte de poeme apărută
în Serbia.
LECŢIE DE POEZIE
Stăm pe o bancă albă
Lângă bustul poetului Lenau
Ne sărutăm
Şi printre altele
Vorbim despre versuri
Vorbim despre versuri
Şi printre altele
Ne sărutăm
În vremea asta poetul priveşte prin noi undeva
Priveşte prin banca albă
Prin pietrişul aleii
Şi tace minunat
Cu minunatele sale buze de bronz
În parcul municipal din Vârşeţ
Încetul cu încetul mă familiarizez
Cu adevărata esenţă a poeziei
AMUZANTA TAINĂ
Abia de prinde-a amurgi
În cârciuma ce se află pe drumul spre Iablonevo
Vin groparii din Vârşeţ
Hohotind încă din pragul uşii
Cer solidari doi metri de vin
Şi crâşmarul umple paharele
Aranjându-le în cruce pe masă
Pe această masă de un metru lăţime şi un metru lungime
Împreună cu dânşii şi eu
Beau cu ochii
Amuzanta lor taină
