ACUM UN SFERT DE VEAC
(jurnal cu scriitori)
O nouă călătorie peste Prut, la Zilele Sadoveanu (110 ani de la
naştere). Nou, în raport cu celelalte vizite: casa-muzeu „Sadoveanu” din Iaşi,
o instituţie „N. Iorga” din Botoşani (din mersul autocarului), popas la Ipoteştii lui Eminescu
(strângem nuci, unii ca amintire, iar alţii folosindu-le pentru destinaţia lor
directă. Nu e un păcat, nu?)
Vizită la Voroneţ. O prelegere mai
detaliată a ghidului-părinte mă edifică asupra lucrurilor care mi-au scăpat
dăţile precedente. Cu Ruxandra Mihăilă depunem şase lumânări la mormântul lui
Petre Comarnescu, încărcat de simbol şi sens filosofic.
La
Iaşi, trec pe la „Convorbiri literare”
şi „Cronica”. Al. Dobrescu îmi solicită ajutorul ca să adune materiale pentru
un număr special al „CL”, elaborat cu concursul basarabenilor. Ioan Holban s-a
întors din Franţa.
La
Palatul Tineretului
din Iaşi fac nemijlocit cunoştinţă cu regina cântecului popular Sofia
Vicoveanca. A venit de la
Suceava, pentru a evolua în programul artistic dedicat
Zilelor Sadoveanu (onorariu: 2 mii de lei). Îi dăruiesc cartea de proză. Îmi
zice: „Domnule Butnaru, soţul meu e ziarist la Suceava şi rogu-vă scrieţi
un gând oarecare ca să-l plaseze în publicaţia la care colaborează”. Ce soaţă
grijulie! Pe lângă atâtea ale ei, nu uită şi de bunul nume al soţului.
Mai fac cunoştinţă cu poeţii „antagonişti”
Emil Brumaru (basarabean de la
Bahmut), Horia Zilieru şi Emilian Marcu. Toţi vor să vină la Chişinău, însă – păzea! –
în companii care le convin, nu cu X sau Y. Noi ar trebui să ştim cine şi cu
cine sunt compatibili, în ce relaţii se află… Tristeţi româneşti… De
pretutindeni.
La „Convorbiri literare” îl cunosc şi pe
Mahai Ursachi: adusese vreo trei pagini cu rânduri (observ de la distanţă) tipărite
rar, ca nişte adagii, fraze, proverbe. Emil Brumaru ia legătură cu tipografia
şi cere să se caute loc pentru textul adus de renumitul poet.
Vine vorba (cum?) despre Nichita Stănescu.
„Poetul de rahat”, zice Mihai Ursachi. „Mi-a fost prieten, n-am avut nimic cu
el, dar, ca valoare, e un poet de rahat”, mai adaugă. Zice că, acum zece ani,
cei de la „Timpul” i-au publicat cam „dosit” textul despre poezia lui Nichita.
„Îmi aparţine, a circulat în manuscris, a fost cunoscut şi de ce să mă dezic de
el?”, face Ursachi.
12-19.XI.1990
…Spre Bacău, luăm trenul de Piatra Neamţ.
Vagoane etajate, prost întreţinute. Staţionări frecvente, aflux şi reflux de
navetişti. Istorisirea domnului care a lucrat la amidon, apoi la fabrica de
bere; sincera sa confesiune că nu se va putea lăsa de consumul lichidului
blond: „I-am spus directorului: sunt om primitiv, dar am răspuns la orişicare
întrebare”.
După 4 ore de semi-chin, la Bacău suntem întâmpinaţi de
excepţionalul coleg şi om Sergiu Adam şi de colegul său de redacţie Iacob
Florea. Mai aşteptăm un sfert de oră pe peron, soseşte trenul de Suceava, din
care coboară Marcel Mureşan.
La hotelul „Decebal” îl cunosc pe
Laurenţiu Ulici care îşi uimea confraţii băcăuani prin erudiţia sa literaturologică. Aceştia alegeau, în mare
discreţie, un scriitor pe care, după 15 întrebări la care se cerea a răspunde
doar cu „da” sau „nu”, ori „nu ştiu”, Ulici identifica scriitorul. Se ghicise
chiar şi… pe sine! Băcăuanii insistă să fac şi eu o alegere. O fac, spunându-i
numele ales lui Adam. Ulici interoghează. Însă criticul eşuează! Nu l-a ghicit
pe… A. E. Baconsky! Bucurie în rândul băcăuanilor. Ulici cam dezorientat. Prima
sa „înfrângere”. Mă rog, joc de literaţi maturi.
Marea surpriză: la Centrul Internaţional
„Gheorghe Apostu” sunt declarat unul din laureaţii premiului revistei „Ateneu”
pentru poezie şi publicistică. (Da, am apărut aici cu două eseuri şi un grupaj
de poeme.) Primesc distincţia împreună cu reputatul Zigu Ornea (premiul
special), Eugen Uricaru (proză), Laurenţiu Ulici (critică literară), Cristian
Teodorescu (autori tineri). Premiul mi-l înmânează Eugen Simion. Tot aici îl
cunosc pe Nicolae Manolescu cu care, în aceeaşi zi, împreună cu Sergiu Adam,
mergem la întâlnire cu elevii liceului „Bacovia”. Atmosferă excelentă. Adolescenţi
bine instruiţi, curioşi. Cineva citează din poezia… mea. Surprins. Flori şi
autografe. Manolescu îmi solicită versuri pentru „România literară”, iar Ulici
pentru „Luceafărul”. (Ar fi să fie primele mele publicaţii în aceste
prestigioase reviste.)
Un om de mare suflet şi incontestabilă
erudiţie – poetul Octavian Voicu (Puşculiţă) ne este ghid în drumul spre
Tescani – locuri legate de destinul lui George Enescu. Facem popas la două
vechi bijuterii de artă rurală: bisericuţele de lemn de la Luncani şi Merişor.
Admirabile!
La
Tescani este şi veşnic va fi prezent
spiritul lui Enescu. Aici fusese exilat şi actualul ministru al culturii,
Andrei Pleşu, vizităm şi biblioteca pe care o îngrijea el, cu volume numerotate
şi ordonate de subtilul estetician-filosof.
Domnul Voicu face tot posibilul să ajungem
şi la Valea Arinilor.
Vizităm şcoala, biserica, satul, casa directorului, dl Pruteanu. Moldovenii
rămân moldoveni: generozitate, omenie, căldură sufletească, simplificare la
maximum a etichetelor pretenţioase, inutile.
Bacăul – tradiţional târg moldav. Patria
lui Alecsandri şi Bacovia. Asistăm la deschiderea casei-muzeu a bardului de la…
Bacău (fireşte, şi de la
Mirceşti). Întâlnim mulţi basarabeni: pedagogi de la Orhei, bibliotecari
chişinăuieni, Pavel Savin de la
Teatrul „Luceafărul (Chişinău), elevi, studenţi basarabeni care
învaţă aici.
Monumentul lui Bacovia, curios şi…
înviorător. Expoziţia marelui nostru contemporan Horia Bernea.
Destăinuirile deloc plăcute ale lui Ulici
la adresa lui V., , L., D. etc. Despre unul din aceştia, Pavel Savin remarcă…
remarcabil! – „Cum să-l aibă la inimă, dacă el vine la români cu ţinută de
reprezentant al… Uniunii Sovietice?”. Fireşte, prea multă politică, laudă
plângăreaţă – în loc de artă, estetică, sentiment şi gând ales. Aceasta îi
supără pe Manolescu, Ulici, pe alţii care nu ţin la Păuneascu. Alături
de ai noştri, Ulici făcu praf din Ioan Alexandru… De, pluralism şi tulburare de
opinii… Să ne ascultăm…
Vizităm oraşul. Biserici vechi, atelierul
unde se confecţionează mobilier pentru lăcaşele de cult.
În seara de rămas bun, la Bacău l-am cunoscut pe
Nicolae Preda, fratele marelui Marin Preda. Azi, la telefon, D. îmi spune că
preabunul bătrân mi-a expediat nişte cărţi – sunt nerăbdător să văd acest dar
ce-şi sporeşte înzecit valoarea datorită inimii din partea căreia vine.
Apoi, capitalul oraş Roman. Minunata
familie Agachi! Locul unde a fost decapitat Miron Cosin, bustul cronicarului.
Renumita episcopie de Roman.
27.XI.1990
La
Chişinău – Petre Stoica şi Anghel
Dumbrăveanu. Veniţi la invitaţia Centrului de Artă şi Cultură, unde se află şi
un reprezentant al României. „Centrul şi reprezentantul” se comportă mişeleşte,
„uitând” de invitaţi. Aceştia ajung, fireşte, la Uniunea Scriitorilor.
Şi bine fac. Stăm la taclale. Stoica e un poet bun, dar un vorbitor non-stop,
cu reluări şi repetări uşor… bătrâncioase. Pe alocuri, neinteresant. Probabil,
din cauza oboselii şi alcoolului. E până peste cap în politică minoră,
cotidiană şi tulbure. Scrie, zice, mult pentru presa răspândită abitir şi
pestriţă la maţe. El, care, mai zice, în viaţă nu a prea făcut publicistică,
ţărănist şi aproape de 60 de ani.
Anghel Dumbrăveanu e cu figură de
ascultător care îşi ispăşeşte anumite „ceauşisme”. Anul trecut, la 12
decembrie, l-am cunoscut aici, la noi. Era împreună cu Dumitru Radu Popescu şi
Mircea Radu Iacoban, veneau de la
Moscova.
Primesc o invitaţie de a participa,
împreună cu soţia, la 30 noiembrie a. c., la recepţia de la ambasada română din
Moscova. Regret, însă e prea aiurea de departe. Se vede că domnul Ioncu Râpan a
reţinut numele şi casa noastră, unde l-am avut de oaspete.
Sfârşit
de noiembrie – început de decembrie
Graţie întâmplătoarei întâlniri cu Ion Gh.
Şvitchi (ieşeam din librăria carte străină), îl cunosc pe mitropolitul Olteniei
– Nestor Vornicescu (îl vizităm la etajul 19 al hotelului „Cosmos”). E
basarabean de la Lozova/
Vorniceni. Multă discuţie, câteva sticle de şampanie. Doct, informat. A mizat
pe ştiinţa de carte, rămânând, în acelaşi timp, fire simplă, dar forte de
codrean. Are păreri destul de nefavorabile despre ardeleanul Bănulescu-Bodoni
(„lacheu ţarist”! – zice). Îmi dăruieşte o superbă carte a sa – „Biruit-au
gândul”, editată luxos. Şi o alta, „Aethicus Histricus” – muncă de cercetător
atent şi meticulos (a fost bibliotecar la mitropolia ieşeană).
Alte întâlniri/ reîntâlniri: Radu Cârneci,
Vasile Andru („Viaţa românească”), Ioan Adam, Arcadie Donose, Gheorghe Popa
(Bacău, Centrul Internaţional de Cultură „Aposu”), Octavian Ghibu, alţii.
Oricum, atare cunoştinţe vor fi mai
frecvente, deoarece am acceptat, în sfârşit, postul de şef la relaţii literare la US (funcţie de
vice-preşedinte).
