Mihailo
KAMENIUK (Ucraina)
Din ucraineană de
Leo BUTNARU
S-a născut în anul 1948 în satul Grigorivka, regiunea
Viniţa. Şcoala medie o absolvă cu eminenţă, după care îşi face studiile la Universitatea Pedagogică
din Viniţa. După facultate, a fost angajat în mai multe redacţii de presă
pentru tineret.
Debutează editorial în 1971 cu cartea de versuri „Patru
strune”, urmată de „Fraţi în numele focului” (1978), „Respiraţia râului”
(1981), „Cerneală pentru Herodot” (1985), „Păsări inelate” (1991), „Pasărea
adâncurilor. 100 de poeme de dragoste”, „2000” (trei volume), „Spadă şi
trandafir” (2001-2008), „Cântecele haimanalei tandre” (2010) ş. a. A publicat
şi câteva volume de publicistică documentară.
Deţinător al mai multor premii literare importante.
A fost vice-preşedintele Uniunii Scriitorilor din
Ucraina. În prezent este preşedintele Organizaţiei Regionale Viniţa a Uniunii
Scriitorilor din Ucraina.
Iar acestea sunt versuri dintr-o ţară aflată în război.
Versuri de luptă. De dragoste. De pace.
* *
*
…Chiar dacă
timpul e dur, de fier
firul răbdării va
plesni, va ceda..
…Ca şoarecele în
ghearele leului
tremură naţiunea.
…Le-aş da şi eu
la bot
hoţilor ce-o fac
pe patrioţii,
însă deja şi în
aorta mea
câinii şi-au înfipt
colţii.
…Până se rupe
firul,
până crapă
răbdarea toată
în scoică se mai
aude vuind
marea de până la
potop, secată…
* *
*
…prin hăţişuri de
mituri şi palavre
abia mai pâlpâie
un poponeţ oarecare –
acela-i adevărul
istoriei, –
caută-l, de mai
ai răbdare.
DRUMUL ALB
…să mai fie nevoie de Noe
când e potop de cireşi înfloriţi?
Râd de cel care-am fost ieri,
azi având ochii mai potoliţi.
Cunoscând şi lauda şi pâra,
găsind pentru ele cuvânt potrivit,
chiar să fi fost eu un altul ca ieri
sau doar poate mi s-a năzărit?
Dar nu m-am dezis de Dumnezeu,
nici El de mine, pentru păcate.
Din nou luminează drumul alb
în ochii mei aţintiţi departe.
DIN ANII TINEREŢII
Când cornii îşi
vor atârna
galbenii lor
cercei peste sat
pe toate culmile,
ah,
drumul mă va
ademeni din casă…
Ce să-i spun
mamei,
surorii ce să-i
spun,
când nu am
cuvinte,
ci doar muzică în
suflet?
Din poarta
cerului
priveşte Dumnezeu
–
mintea de copil
a Luminatului
Isteţ.
Doamne!
Iartă-mă, nu
mint, ci recunosc
că chiar plec
şi că nu mi-e
frică…
* *
*
Ochii nu mă
încap, în ei despre noi
văd ce a fost, ce
a rămas.
Luna ce ne va
lumina va avea
chipul Patriciei
Kaas.
Pe noi ne va lua
ceru-nalt
cu seninu-i ce
curge mereu.
Vei şopti:
„Georginio,
lasă-ţi capul pe
umărul meu…”
KAMASUTRA
…cum ai turna vin
în gâtul ulciorului
îngust şi graţios,
ca intrarea
vergelei de foc în esenţa lemnului,
când dai găuri fluierului, ca unirea,
ca întinsul
velelor pe catarg
de braţe abile,
ca fierbintea
lamă de cuţit
ce se-nfige-n muşchi,
ca dorinţa
albinei de a orbi
o fiinţă străină,
ca înfiorarea
monahului, căruia i se deschide
o fericită revelaţie,
ca o legănare de
lumi pe care o simte
înotătorul dement –
ca un şarpe
interminabil
te încolăceşti tu
kamasutra…
* *
*
Scumpul meu,
tandru, tacticos,
ca la Nisa sau poate la Paris ,
buclele ca aurul
păios
pe capul de ins
distins.
Pe noi drumurile
ne-au despărţit,
însă nu va
dispărea-n zări de mister
chipu-ţi când
vesel, când adumbrit
de neconsolat
hidalgo-cavaler.
Pentru tine
lumea-i o caretă
ca naştere
imaculată, sfinţită.
Îmbrăţişezi
poetul, cochetă,
îmbrăţişezi
flacăra nepotolită.
DACĂ EŞTI CU MINE
…Iată şampania,
în vasul cu gheaţă,
să o bem în doi,
după care
să-mi găsesc
cuibuşor în inima-ţi mare
şi să-i trag un
perdaf moralistului-paiaţă.
Eu îţi voi
aşterne fericirea sub picioare,
casa-ţi voi
umplea cu roze pe care le vei refuza.
Iată drumul tău,
mai bun decât hotelul,
mai lung decât
vecia, mai scurt decât moartea.
ÎNFLOREŞTE CICOAREA
Centurionul sau mongolul
nomad
mână iepe sinilii
pe pripor –
glorios
prizonierat
în văzul
mormintelor!...
Mi-e drag în
grădina ta –
linişte de
mormânt,
sau din miere
prelingându-se cânt.
În grădină
mirozne se răspândesc.
E timp de
logodnă.
Mladele înfloresc.
Rege al gunoiştilor
şi al reginelor
de bozie,
nici furtuna spre
pământ nu te-ar înclina.
Pieirea femeii
e în burta
regelui,
aşa cum în burta
femeii
naşterea de stea.
UN PROVINICAL ÎN CAPITALĂ
Cum sunt un
ginere în casa soacrei,
vecinii cam se
dau în glume despre mine:
Stau cu toţii pe
preşul gloriei familiale,
înghesuiţi,
şi nici gând să
se ferească din cale.
* *
*
Nu credeam că ai
putea reveni.
Peste ani.
Departe.
Absurditate!
Că va reveni –
pasiunea ce mă făcea
să înnebunesc,
„Liniştea,
ca o esenţă din
rouă, lalele
şi soare,
alunecător peste umărul tău,
până la lacrimi
mi-o doresc…”
Simplitate…
Simplitate…
Simplitate – ca
arta, ca frumuseţea! –
Pur şi simplu, tu
– tainic surâs luminos.
Mă înfuriam, mult
şi demult.
Aram, săpam
grădini infernale.
Tu ai venit
Ai adus ce-am
pierdut.
Ai concrescut.
Ţi-am spus: „Nu
ierta, nici mie, nici ţie…
Taina mea.
Precaută şi nemărginită…
Tu mi-ai adus
feciorul, ca Fecioara Maria…
Şi eu ţi-am
trimis un buchet
de lăcrimioare,
primăvara-n lume
poposea.
Ce dureros a
fost, cândva!
Ce era basm,
argint viu, turmentare
ademenea,
mângâia, încălzea
şi chinuia în
draci!
Iau din nou şi
sărut
aceste mâini –
minuni, minciuni…
Din nou se-aprind
zorii, ard, ca atunci, –
sânge
şi
maci.
Grădina ni se mărturisi.
Privirea nu ne
mai e acolo.
Ogorul rămâne
feciorilor
ce-ţi umplu
trupul, destinul.
Irepetabilă,
unică,
pentru acea
despărţire
de cândva,
azi am de
mărturisit
că noapte şi zi
inima
mă doare cumplit.
* *
*
Nu vreau să mă
despart de tine,
sfânt râu ce-ţi
clatini undele,
aici pomii sunt
ca braţele tatălui,
ca ochii mamei –
stelele.
Iar drumurile,
artere curgătoare,
ne-au dus în
lume, dincolo de grui.
Aici noi reveneam
doar cu scrisorile,
dar azi nici să
mai scriem n-avem cui.
Deschid încet uşa
de la tindă, casa
mă-ntâmpină
tăcut. Ca pe-un străin?...
În icoană e
chipul Ucrainei,
eu la chipul ei
venit-am să mă-nchin.
* *
*
…deja lumea-i
până la coate în sânge,
suntem disperaţi
cu toţii
…totdeauna când
greşesc politicienii,
plătesc
patrioţii.
* *
*
…au fost lupte
cine, câţi au
murit în toiul lor?
dar cine nu a
trecut astă proba cumplită?
…războiul se va
sfârşi
şi din nou
patrioţilor le va fi aburcată pe umeri
crucea proaspăt
cioplită…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu