CU GRIGORE ALEXANDRESCU, ÎN TINEREŢE.

Există un test pe FB: alchimia ciber-electronică îţi spune, dacă doreşti, cu cine te asemeni la înfăţişare. Poate că e probă uşor jucăuşă. Poate. Dar am încercat-o şi eu.

Să fi fost o surpriză că fiziognomistul electronic mi-a găsit potriviri de trăsături comune cu… Grigore Alexandrescu?

Însă pentru mine numele lui Grigore Alexandrescu înseamnă ceva. Pentru a se înţelege ce anume, dau aici câteva excerpte din interviurile pe care le-am acordat prin ani.

„Loviturilor de efect le-am preferat amărăciunile confidenţiale, chiar şi atunci când, «neputând păcăli cenzura», pentru un citat din Mihail Kogălniceanu şi neeliminarea din text a numelui lui Grigore Alexandrescu (prohibit pe atunci), la insistenţa ciclopului-şef tov. Ivan Guţu de la comsomol, în septembrie 1977 am fost destituit din postul pe care-l ocupam în redacţia „Tinerimii Moldovei”. Un timp, mi s-a ridicat dreptul la semnătură. Însă de la ani tineri credeam în adevărul că izbânda în artă şi în subtilele făptuiri umane se ţine doar prin „îmbinarea renunţării cu nerenunţarea” (1992).

*

„Eu am fost eliberat, scos din pâine, cum s-ar zice, pentru promovarea spre publicare a unui articol despre Mihail Kogălniceanu, unde se invoca şi numele unionistului muntean Grigore Alexandrescu. Se întâmpla aceasta la început de septembrie 1977. Au urmat şi alte consecinţe, pentru că, odată intrat în vizorul ciclopului ideologic, nu puteai conta la un post pe potriva capacităţilor tale, la încredere şi loialitate” (2006).

*

„…în 1976, toamna, am fost dat afară din redacţia ziarului „Tinerimea Moldovei” pentru promovarea spre publicare a unui articol despre Mihail Kogălniceanu, unde era pomenit şi munteanul Grigore Alexandrescu, ambii – promotori ai unirii principatelor. Era şi mâna KGB-ului pe iscălitura de expulzare. Un timp, mi s-a ridicat dreptul la semnătură, pâinea câştigându-mi-o, pe cât se putea, prin (pe sub)... pseudonime” (2009).

*

„…şi anii de redactor la ziarul „Tinerimea Moldovei” de unde, în 1977, am fost scos din pâine, adică alungat pentru un eseu despre Mihail Kogălniceanu, în care se vorbea şi despre corifeii Unirii româneşti, şi despre munteanul Grigore Alexandrescu, în timp ce în Interriverania Prutonistreană, alias RSS Moldovenească, numele de român era ca şi prohibit, identic cu cel al duşmanului de... naţionalitate (dar – prieten de lagăr socialist!)” (2009).

*

Azi, uneori, când ajung la Bucureşi, mă opresc la hotelul „Starlight”  de pe strada Grigore Alexandrescu. La Chişinău, există strada Grigore Alexandrescu. Iar numele acestui mare om al României mă faxce, uneori, să exclam, nostalgic, în sinea mea: „Ce tânăr eram pe atunci, în 1977!”