Vladas BRAZIŪNAS
S-a născut în Pasvalys, nordul Lituaniei (1954). Licienţiat al Universităţii dn Vilnius (jurnalism şi filologie). În 1984 i se acordă premiul pentru cel mai bun debut. În 1999 – Premiul Salomėja Nėris. Stimulentul poeziei sale îl consideră spiritul baltic. A publicat cărţi în Bulgaria, Slovacia şi Franţa. În mai multe limbi a fost inclus în antologii. La rândul său, traduce mult din poezia lumii. A fost cadru universitar, a activat în mai multe redacţii literare. Din anul 1996 este liber creator, preocupat exclusiv de literartură.
ÎNLUMINARE
aici dormitează ornicele inutile
pe nevăzute te loveşti de timpul
infailibil şi orb
în rătăcirile tale fatale
atingând îndărătnic pragul
pentru a-ţi lăsa capul pe piatră
Jos la picioare Nemanul curge lin
plescăitul nu i-ar fi otrăvit de minciună
iar brâul forjat din alamă
n-ar fi uitat sub Grunwaldul lărmuitor
şi ar fi să auzim cum în preajma casei
neghina acoperă colinele
în vrăjita memorie tulbure
răsare tihnita dimineaţă
dinspre heleşteu răsună chemare sonoră
lungi prelungi sunt trâmbiţele lituaniene
IERI ESTE MÂINE
în cealaltă viaţă cabalină eu
am fost armăsar de curse
la străvechi parastase prusace în timpuriul ev mediu
am fost gonit până la istov, de viu
dat în groapă în bot, picioarele din faţă
îndoite, trase sub piept, plesnite fiindu-mi
prima şi a doua vertebră a şirei spinării, ochii duşi
în direcţia soarelui târziu, dincolo de mare, la suedezi
fundul stându-mi ridicat;
în cealaltă viaţă de cal
eu spetisem într-o mină germană din Banská Štiavnica
în bezna şobolanilor, iar de la o vreme
am orbit definitiv, m-au dus la iesle, apoi cu încetul
odată cu sporul lunii noi, au început să mă-nhame
în schimbul de noapte, tot mai mult obişnuindu-mă
cu altfel de viaţă de cal
abia de-l adusesem pe Mickiewicz din Nowogródek
şi am început să rătăcesc aiurea pe străzi
purtând coturni de lemn
ţinând urma morţii – pe acelaşi meleag natal
şi drag, iar în Vilnius acum îmi imaginez că aş fi
pe colinele Belmontas
sau pe lângă parcul Sereikiškės
mă feresc de hoţi şi de maşini
pe greabăn ducând vreun poliţist
spre culorile pădurii depărtate
în cealaltă viaţă de pasăre eu slujeam de privighetoare
într-un orăşel montan de lângă Dunăre, înrămat
de păduri, crânguri şi ogoare; în Lituania
trezeam cosaşii
în cealaltă viaţă de pasăre
în noaptea prea scurtă din mai până-n iunie
mi se tulburau minţile, întreaga noapte din Bratislava
luându-mă la-ntrecere întâi cu păsările înserării
apoi cu cele a crăpatului de zori, pe toate
întrecându-le în triluiri, iar dimineaţa cucul înnebunit
găsea poetul pe vechi – lefter, cu doar
câţiva eurocenţi în buzunar, iar buzunarul – în altă odaia aflându-se
de nu mai rămân decât moartea şi recruţii încât
mai de-ţi venea să cucuieşti tu însuţi
într-o altă viaţă de poet
eu am remarcat nu o dată că, pe când zburăm, zburăm
sau călătorim pe pământ, franţuzoaicele toate
mă cam dau spre somn, alături stând
pentru ca să nu vorbească, să discute cu
limba şi cu mâinile, sau cu pernuţele
degetelor înfierbântate, sau cu vârful buzelor
în dungă, astfel că eu văd un vis în spaţiul zăvorât
2003Traducere de
Leo Butnaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu