Din: COTIDIANUL.RO

Leo Butnaru: Manifestele avangardei ruse

„NOI vă invităm:

AFARĂ –

Din languroasele îmbrăţişări ale romanţei, din otrava romanului psihologic, din labele teatrului-amant, cu fundul spre muzică, -

AFARĂ –

În câmpul curat, în spaţiul cu patru dimensiuni (3+timpul), în căutarea propriului material, propriei măsuri şi propriului ritm... Spre conştientizarea ritmicii maşinilor, încântaţi de munca mecanică, receptând frumuseţea proceselor chimice, cântăm cutremurele de pământ, compunem poemele flăcării şi centralelor electrice, suntem fascinaţi de mişcarea cometelor, meteoriţilor şi de gesturile proiectoarelor care orbesc stelele”.

Acesta nu este un poem, este un fragment dintr-o variantă de manifest, „NOI”, aparţinând avangardei ruse. O avangardă care se află în ultimul deceniu din nou în atenţie internaţională şi care a devenit obiect de interes şi de studiu şi pentru cercetătorii români ai domeniului. Volumul „Manifestele avangardei ruse” este unul dintre cele patru titluri care inaugurează, la Editura Tracus Arte, colecţia „Biblioteca avangardei”, coordonată de Prof. Univ. dr. Ion Pop, unul dintre cei mai reputaţi specialişti români ai fenomenului. Poetul şi publicistul Leo Butnaru, care de câţiva ani publică în revistele de cultură din România, în izbutite traduceri, literatura avangardei ruse şi care, împreună cu regretatul regizor Alexandru Tocilescu, a realizat un spectacol de gen la Teatrul Odeon, a alcătuit antologia cu titlul mai sus amintit, căreia i-a scris şi o aplicată prefaţă şi a însoţit-o cu foarte utile note. Chiar şi numai la o repede ochire, manifestele ruseşti ale avangardei primelor două decenii ale secolului al XX-lea îşi dezvăluie spectaculozitatea, incisivitatea şi limbajul plastic, în comparaţie cu manifestele-surori ale avangardelor europene, mai ales aceea italiană, dar şi cea franceză. Stări emotive care dau în clocot, jocuri de cuvinte sclipitoare, paradoxuri arborescente dau măsura spiritului inventiv şi novator al avangardiştilor ruşi, care s-au iluzionat că „vântul de libertate” clamat de soviete va permite o revigorare pe măsură a literaturii, teatrului şi artelor vizuale (inclusiv filmul) şi care au căzut victime tocmai ale regimului care nu s-a oprit să-i folosească şi apoi să-i aşeze după gratii, să-i deporteze sau chiar să-i ucidă sau să-i facă să-şi ia ei singuri viaţa. Sunt deja bine cunoscute cazurile poetului akmeist Nikolai Gumiliov, soţul Annei Ahmatova, al lui Vladimir Maiakovski sau al, atât de cititului şi interpretatului în ultimii ani şi la noi, Daniil Harms.

Antologia cuprinde manifeste ale akmeismului, ale futurismului rus (care puse faţă în faţă cu manifestele futurismului italian le fac pe cele din urmă să pară devitalizate), ale suprematismului, cu eclatantul program-declaraţie al lui Cazimir Malevici, ale grupărilor numite luciştii şi viitoriştii, ale nimicniciştilor (nicevoki), ale biocosmismului, lumenismului, form-librismului, constructivismului (care reuneşte un grup de poeţi avangardişti ale căror creaţii sunt abia acum recuperate), ale emoţionalismului, ale fuismului (cu nume plastic Ptiu-ismul), ale grupărilor care proclamau supremaţia artei reale şi spectaculoase manifeste de autor, cum ar fi acela al scriitorului Anton Sorokin.

Această carte este tentantă şi pentru cititorul obişnuit, nu numai pentru cei avizaţi sau pentru specialişti, prin umorul uneori chiar negru, dar „à la russe” prin verva imagistică.

                                                                         Victoria Anghelescu