MAIAKOVSKI, fără prejudecăţi

Vladimir MAIAKOVSKI  

(1893-1930)

PORTUL

Cearşafurile apelor au fost boţite sub burtă.

Pentru valuri le sfâşia un alb dinte.

Fusese urlet de sirene – de parcă la hurtă

goarne turnau amor şi pohtă ce minte.

Bărcile se lipiră de leagăne, la fiece intrare,

lângă mamelele mamelor minore.

În urechile asurzitelor vapoare

ardeau cerceii de ancore.

(1912)

NU ÎNŢELEG NIMIC

Intrai la frizer, spusei  – liniştit:

„Fiţi bun, pieptănaţi-mi urechile”.

Dintr-o dată netedul frizer s-a aricit,

faţa i se alungi, ca cea

a unei pere coapte, fragile.

„Nebunule!

Roşcovanule!” –

tresăriră-săriră cuvintele.

Între culmi, sudălmile agonizau ca-n vreme veche

şi în-de-lu-u-ng

capul cuiva chicotea,

smulgându-te din gloată, ca o bătrână ridiche.

(1913)

DAR VOI AŢI PUTEA?

Acoperii cotidiana hartă,

brusc, izbind vopseaua din pahar;

şi oglindii în blidul de piftie

ale oceanului fălci de barbar.

Pe solzii peştilor, lucioşi, de tablă

citii chemări de buze diafane.

Dar voi

nocturne aţi putea cânta

la flautul

înaltelor burlane?

(1913)

                                CEVA DESPRE PETERSBURG

De pe-acoperiş curg lacrimi în uluc,

spre palma râului schiţând o hartă;

iar în ceruri, buze ţuguiate sug

din vinete mamele ca de piatră.

Şi bolta – iată – limpede e, clară:

spre ţărmul unde marea se arată,

un beduin plouat mână-a povară

cămila Nevei, dublu cocoşată.

(1913)

                                 CĂTRE FIRME

Citiţi înaltele cărţi de fier!

Sub flautul literei lucitoare

oploşi-se-vor peşti afumaţi

şi napi cu plete aurii-amare.

Iar dacă veselia câinească

va cuprinde constelaţia „Magii” –

cei de la pompele funebre

vor trimite sarcofage.

Când, hirsută, ajunsă de plâns,

se va stinge-a felinarelor viaţă,

sub cerul crâşmelor înamoraţi-vă,

macilor de pe-a ceainicelor faianţă.

(1913)

IARĂŞI PETERSBURGUL

În urechi – căldicele petice de bal,

iar dinspre nord – omătul cărunt –

ceaţă, cu flămândă faţă de canibal,

rumegă oameni negustoşi-pământ.

Orele suspendate, ca brutala-njurătură,

după a cincea, a şasea atârnă, greoi.

Iar din cer priveşte-o oarecare pocitură

maiestuos, precum Lev Tolstoi.

(1914)

                                  PENTRU ISTORIE

După ce vor fi cu toţii-mpărţiţi, în rai şi iad,

pe pământ s-or face totaluri –

şi-o să iasă

că-n anul 1916

din Petrograd dispăruse lumea frumoasă.

(1916)

BATJOCURĂ

A coadă de păun voi desface fantezia într-un ciclu pestriţ,

sufletul îl voi lăsa-n puterea unui neaşteptat roi de rime.

Aş vrea iar să aud, cum în coloniţe de ziare s-or răsti leit ţâţ

cei care

stejarului ce-i hrăneşte din belşug

cu râtul rădăcinile au prins să i le râme.

(1916)

NOAPTE CU LUNĂ

(peisaj)

Va fi şi luna.

Deja

puţin chiar este.

Dar, iat-o, plină atârnând în văzduh,

peste creste.

Probabil, astfel dumnezeu răscoleşte

cu o minunată

linguriţă de argint

în a stelelor zeamă de peşte.

(1916)

Traducere - Leo Butnaru