PAGINI DE JURNAL 1990

25.IX.1990

Dis de dimineaţă, citesc „Încercarea labirintului” de Mircea Eliade. O carte pe care am adus-o de la Iaşi (16-22 septembrie a. c.) împreună cu altele, făcute cadou de generoasele gazde: Constantin Noica, „Cuvânt împreună despre rostirea românească”, Jorge Luis Borges – „Cărţile şi noaptea”, A. P. Samson – „Eseuri despre gândire” şi – graţie lui Cornel Ştefănache – „Le dicttionaire de notre temps” (Hachette). (Cică V. V. cerea… două!) Această ultimă comoară este, se vede, dar din dar: probabil, francezii i-au oferit Bibliotecii Universitare din Iaşi (Ştefănache e director aici) un lot de ediţii rare, necesare românilor.

Călătoria în Moldova de dincolo cu ocazia Zilelor Alecsandri, împreună cu Vasile Vasilache, Gheorghe Vodă, Vasile Romanciuc şi Andrei Burac. Cu o echipă de la radio sosiseră Anatol Ciocanu, A. Osadcenco, actorul Constantin Constantinov. Apăruse de la „Tocono” Serafim Belicov.

Gazdele – afectuoase şi de-ale noastre!

Vizită la Institutul româno-catolic, la monseniorul Gherghel.

Călătorie la Cucuteni – Băiceni – Cotnari, locuri cu necropole şi aşezări dacice. Impresionează strădania de a le păstra, conservându-le: acoperişuri originale şi deloc puţin costisitoare peste vestigiile lăsate de străbuni…

Fascinaţia Cotnarului cu toate aromele vinurilor sale. Vasile face un banc frumos: cică, după vizită, din poetul Leo Butnaru fi-voi: Leo Cotnaru.

La Iaşi, spectacolul „Chiriţa” cu Petre Ciubotaru. Este destul loc pentru mai bine. Succesul lui Ion Sapdaru, angajat la Iaşi, şi, mi-a spus, pentru totdeauna.

Vizite la artiştii plastici Traian Mocanu şi Valeriu Guciaruc…

Păcat că nu am scris în jurnal despre călătoria anterioară (iulie), cu vizitarea celor 9 mănăstiri: Voroneţ – Suceviţa – Moldoviţa – Putna – Agapia – Văratic – Cetăţuia – Galata. Şi de ce nu aş zice: Golia, vizitată de mai multe ori? Ba şi Agapia Veche, schitul de unde a roit mai apoi minunata aşezare din vale. Călătorie în comuna Fundul Moldovei, urcare în munţi, fascinaţii şi şanse unice dăruite de Ioana şi Traian.

Marea şi repetata mea dorinţă de a ţine cât de cât cu regularitate acest jurnal. Cred că e timpul să fiu mai disciplinat, pentru ca mai apoi, copleşit de regrete, să nu mă căznesc a cerceta memoria mea distrată, or, poate, temătoare de a nu aduna balast inutil ce împovărează receptarea şi sensibilitatea curentă.

Au plecat la tipografie cărţile „Umbra ca martor” şi „La desfrunzirea brăduţilor” cu modificări de semnătură.

Publicaţiile mele peste Prut: versuri la „Cronica” (primul onorariu în lei), la „Timpul” şi un eseu despre Cimpoi la „Ateneu” din Bacău. Sergiu Adam, redactorul şef la publicaţia bacoviană, e un om excelent. Intenţionează să ne invite pe 6-9 noiembrie la unele manifestări literare.

La Chişinău, patimile din preajma Congresului Scriitorilor. Uneltiri, presupuneri, jinduiri de posturi. Orgolii şi oboseli. Continuă conflictul Lari – tinerii. După replica lui Nicolae Popa, într-un interviu, Galaicu-Păun o atinge rău, asemănând-o cu… Petrea Cruceniuc şi făcându-i observaţia că nu totdeauna stăpâneşte corectitudinea limbii.

Replica pe care i-am dat-o lui D. la Cotnari. (În legătură cu duelul Păunescu.)

Apoi: Burac, şeful de gară la Mirceşti. Aici, Tocuşor, egolatrul coleg, vorbeşte despre el, soţie, îşi pune fiica să recite versuri, dar uitând să-i prezinte şi pe… Vasile Vasilache, Gheorghe Vodă, Leo Butnaru, Anatol Ciocanu, Vasile Romnaciuc, Andrei Burac… Prea de tot – netot.

În iulie, spre sfârşit de lună, pe când ne oprisem la Rădăuţi: Ioana Ierimia – Valeria, sora ei, regretam că nu am cu mine un magnetofon: ce povestitoare inventivă la expresie e Valeria! Depăna nuvelă după nuvelă, de o stilistică impecabilă a oralităţii „moderne, literare” (ca să zic aşa). Un alt bun povestitor, cu fineţea limbii vorbite, e pictorul Traian Mocanu, preşedinte al asociaţiei art. plastici ieşeni. Valeria este medic. Ambii sunt realmente înzestraţi cu har crengian!

(Tot astăzi, la 18,00.) o memorabilă întâlnire-dublet: mergeam spre US şi, lângă şcoala de arte plastice „Igor Vieru”, îl întâlnesc pe M. Cimpoi însoţit de un distins domn cu care îmi face cunoştinţă şi care se dovedeşte a fi… renumitul Klaus Heitmann, atât de hăituitul savant în presa noastră de Stati & K⁰. „Marele răufăcător” s-a dovedit a fi unul dintre puţinii care au avut dreptate în aprecierea literaturii din stânga Prutului.

Mă întorc, însoţindu-l, împreună cu Cimpoi, spre hotelul „Codru” în pragul căruia îl întâlnim pe… Ion Druţă. A venit incognito de la Moscova la Congresul Scriitorilor, nu l-a aşteptat nimeni la aeroport. Fireşte, prozatorul   se cunoaşte destul de bine cu dl Heitmann, Haitman. Schimbă câteva fraze, oaspetele german fiind grăbit la degustaţia de vin de la Cricova. Rămânem în trei şi luăm masa la „Codru”. Printre altele, Druţă îşi aminteşte că, ani în urmă, Marin Preda venise la Moscova şi, pentru traducerile din opera sa, ridicase un onorariu serios. Însă peste o zi, povesteşte Druţă,  se pomeneşte sunat la telefon de marele romancier care-i solicită un împrumut de… 30 de mii de ruble! „O fi văzut nişte blănuri scumpe”, se gândeşte Druţă. Şi îi spuse lui Preda: „Cam n-o să-ţi pot da suma cerută”. „De ce?”  „După masă merg să-mi procur maşină”. Au pus ambii receptoarele şi cu asta s-a încheiat.

Mergem la US unde se ţine şedinţa comitetului de conducere în vederea deschiderii, poimâine, a congresului literaţilor. Cam dezlânat, dezorientat – se caută tonalitatea şi vectorii acestui for. Deruta persistă.

Trec pe la redacţia revistei „Basarabia” (până în această lună – încă „Nistru”) de unde iau exemplarul-semnal: public un grupaj de versuri.

Mâine sunt solicitat la radio, să citesc ceva în cadrul rubricii tradiţionale de prezentare a numerelor curente ale acestei publicaţii.

Intenţia de a nota câteva rânduri de inaugurare în (şi pentru) acest carnet (coperte vişinii) mă făcu să reiau Jurnalul  abandonat de mai multe săptămâni ce s-au făcut peste trei luni. Pentru pagina prezentă nu mi-au rămas decât câteva doleanţe:

1) – ar fi bine să fac abonamente la ziare şi reviste;

2) – să mă fotografiez pentru paşaport-străinătate şi pentru permisul de conducător auto;

3) – la ora 14 să fiu prezent la şedinţa Consiliului USM (acces liber…);

4) – criteriile de vămuire;

5) – telefon la „Viaţa satului” (grupajul);

6) – revista „Nistru”, semnalul.

Şi, poate, de motto la acest caiet:

„Încrede-te în orice zi de har,

Căci ea ne întăreşte fie doar

La gândul morţii; muncii îi dă rost (…)

Iar dacă astăzi nu e, ieri a fost”.

 (John Masefield, 1887 – 1967.)

 17-28.IX.1990

 În două runde, s-a ţinut congresul scriitorilor. Mult amatorism, abundenţă de interese personale. Baloanele orgoliilor pluteau prin sală, dar nu pentru a ne apăra, ca la război, de bombardamente. Erau fistichii.

Depun eforturi pentru a scoate la iveală faptul că din cele 22 de automobile venite pentru membrii USM doar 4 au fost repartizate conform rândului. Bâlbâiala lui I. C. Ciobanu în a se dezvinovăţi. Ridicol de neputincios. Mi-e jale: pleacă din post, sala îl conduce cu careva aplauze şi nu se ia nicio decizie barem de… probozire a escrocheriilor pe care le-a făcut I.C.C., Boţu, alţii.

Printre cei propuşi în fruntea US este şi D. Mă pronunţ contra: are două mandate de deputat, are posturi onorifice (la o societate oarecare), are patima călătoriilor – când va lucra? De unde atâta încredere? Orgolios napoleonism basarabean… D. se ridică şi îşi recuză candidatura. Câţiva prind a-l implora să rămână în listă. Mă rog, procedee ştiute, false, ba chiar perfide. Şi cine credeţi că insistă? Mediocrităţile… la rândul său, acesta. susţine mediocrităţile, propunând-o în consiliul de conducere pe… Ninuţa! O, o, prea de tot…

În fine, eu, alţi doi-trei, ne retragem candidaturile pentru postul de preşedinte. În listă rămân Cimpoi, Vodă, Ciocanu Ion, Vasilache Vasile, Moraru… Burac îl întreabă pe Vasilache de ce se lasă luat în această horă? „Bre Andrei, vreau şi eu să-mi văr ratingul”. Şi l-a văzut: a luat 4 voturi – al lui şi ale celor doi feciori ai săi, plus al soţiei sale care au votat „pentru”.

În timpul înaintării candidaturilor pentru consiliu –  vacarm, ţipete, urlete: Cutare! Cela! Şi acela! A. îmi zice: „Ajut-o pe Valeria Grosu, are voce slabă. A strigat «A.», dar nu s-a auzit”. N-o ajut.

Doamne! Toţi vor să aibă putere… Fie şi iluzorie… 

29.IX.1990

Sâmbătă. Împreună cu Dumbrăvenii, ne-am plimbat prin pădurea-parc dintre Ciocana şi Râşcani. Zi de o frumuseţe rară. Ajungem până la atelierele pictorilor, la Lenuţa şi Andrei. O şampanie, pe care Burac i-a pierdut-o Zinoviei la alegerile din martie, o ţuică. În mape, Bontea găseşte două portrete ale lui A. E. Bakonsky şi unul al soţiei sale, Clara (în creion). Le-a făcut încă prin 1967, la Bucureşti. Le iau, să fac xerocopii, să le propun colegilor de la Iaşi, împreună cu un portret-eseu al Lenuţei.

Apoi coborâm la maestrul Glebus Sainciuc. Răsfoieşte prin mape şi ne dăruieşte, mie şi lui Victor, portretele în creion sau pix pe care ni le-a făcut începând cu studenţia(!). Eu „mă aleg” în vreo 6 imagini. Ne demonstrează o mască – sugestivă – a lui Andrei Pleşu. Are un moment în care protagonistul scoate tutun din buzunar, presărându-şi-l peste jarul din lulea. Apoi îşi presară tutun şi peste creştet. Îi sugerez că ar fi bine ca peste creştet ministrul culturii să-şi presară cenuşa sau jarul din pipă.  Propunerea e acceptată cu bucurie, apreciată.

  2.X.

Revista „Moldova” mă invită la o întâlnire cu studenţii-filologi de la institutul „Ion Creangă”. Componenţa: M. G. Cibotaru, Al. Gromov, B. Marian şi eu. Gazda: El. Botezatu. Ne descurcăm, însă durează cam mult: 2 ore.