HELGEA ŞI HÂRCA PIRATULUI

De la Tulcea, ne îmbarcăm pe nu prea marea navă de călători „Moldova” care, desprinzându-se de chei, o ia în aval pe braţul Dunării ce poartă numele oraşului spre care ţinem să ajungem – Sulina, cândva – cel mai porto franco din România (în comparaţie cu Brăila şi Galaţiul care aveau acelaşi statut de porturi libere). Această localitate din extremitatea estică a ţării nu este conectată direct la reţeaua rutieră din România, la ea putându-se ajunge doar pe apa Dunării sau a Mării Negre.

Răsărit de soare pe Dunăre, Braţul Sulina.

                                     
                                           Din Arsenalul Marinei Regale.
                Ce însemna faptul că Sulina era un port liber, al facilităţilor şi privilegiilor fiscale? Să zicem, dacă în oricare port european obişnuit muncitorii navali erau răsplătiţi cu câte o liră pe zi, aici câştigul lor era de 4 lire. 

Casă pe Braţul Sulina

În perioada 1856-1939, la Sulina se afla sediul – mai bine zis, sediile, inclusiv casele de locuit ale funcţionarilor –  Comisiunii Europene a Dunării de Jos, astfel, prin tratatul de pace de după Războiul Crimeei, instituindu-se libertatea de navigaţie pe marele fluviu ce se varsă în Marea Neagră.

Curcubeu peste Sulina

La bordul pilotinei ce însoţeşte spre Gutra Dunării o navă turcească

Pelicanul

În Cimitirul Comisiei Europene (aceasta e titulatura; unii îi spun – Cimitirul Marin), vedem cum urcă într-un dud o helge! O fi speriat-o – dar nu prea tare, din câte se vede după mişcarea-i negrăbită, – prezenţa noastră. Însă o necăjeşte mai mult o cioară guralivă, ce se roteşte peste arbore, apoi se aşează pe o cracă la vreun metru şi jumătate de animalul refugiat sus. Helgea are gura căscată şi, la început, ne zicem că astfel ar vrea să ne ameninţe, însă explicaţia ar fi alta – bietului animal i-i foarte cald, că doar are o blăniţă deasă. Şi scumpă. Mă apropii să-l fotografiez şi animăluşul stă cuminte, poate că deranjat doar de agresivitatea croncănitoare a ciorii sâcâitoare.

Dală de mormânt în Cimitirul Marin

         Chiar dacă unii, inclusiv ziariştii cărora le place să mai şi exagereze, că cimitirul din Sulina e plin de vestigiile funerare piratereşti, de fapt aici este identificabil cu certitudine doar un singur mormânt de Slujitor al Hârcei.  – un grec pre nume  Ghiorghios Kontoguris, născut în 1838 în Kefalonia grecească şi mort, împuşcat într-un schimb de focuri cu nişte militari ruşi pe o stradă din Sulina în 1881. Pe lespedea de marmoră albă, mai sus de hârcă (moaca şi oasele încrucişate), greu descifrabil, e scris: „Aici zace Ghiorghios E. Kontoguris, plecat înaintea Domnului la Sulina”. Ziua morţii sale – 25 martie, Ziua Naţională a Greciei.

Farul de pe digul stâng al Braţului Sulina, aproape de îmbrăţişarea Dunării cu Marea

Amurg la Sulina