DIN REVISTA

Nr. 3-4, 2014

Leo BUTNARU

Ţie însuţi

Se făcea că telefonam din vis de nesfârşită noapte;

telefonam în atât de îndepărtata – chiar de era pe tivul,

pe faţa pernei – realitate.

De zeci, de sute, de mii de ori încercam

să răzbat ca dintr-un neliniştitor

şi adânc abataj,

de la un moment încolo cuprins de teamă la gândul:

„Dacă nu-mi mai e dat să mă-ntorc?

Dacă sunt într-un vis fără de soroc?”

                                                          – mă întrebam

tot mai părăsit de curaj,

însă de fiecare dată, de fiecare dată, a infinita oară nu auzeam

decât ucigător de indiferentul ipsofon – încearcă să discuţi! –

care-mi răspundea neabătut: „După al treilea semnal

lasă-ţi ţie însuţi un mesaj…”

Ţie însuţi…

Catren naiv

Nu,  nu mi-am trădat visul de copil – să devin pasăre,

să mă-nalţ spre zenit…

De peste şaizeci de ani tot încerc.

E drept, deocamdată, nu am izbutit…

Vis

…şi se făcea că trăiam într-o lume atât de bună

în care ţara noastră intra printre cele două-trei de top

încât

chiar mulţi îngeri

prezentându-se la înaltul birou

solicitau cetăţenie română

în special specificând că ar vrea să locuiască

la Chişinău…

Regnum latiare

Şi tu frumoaso vorbăreaţă

s-ar putea spune

că la un soroc anume

din această lume

vei trece în lumea cealaltă

sau – şi mai eufemistic vorbind – te vei pomeni

în împărăţia limbii latine

şi ea

ca şi tine

moartă.

Poveste

…cam asta i se întâmplă creştinului

bietului om:

înainte de moarte

un popă îi spune ce ştie el

cum ar veni un fel de poveste

ce nu se deosebeşte cu mult de povestea pe care

în pruncie

i-o spunea mama sau tatăl

înainte de somn…

…cam asta i se întâmplă bietului om…

 Jucăria

După Ioan Matiuţ

Ca şi ieri

în zori

destinul s-a trezit

cu aceeaşi jucărie

în braţe

cu mine

Atunci, azi…

Cezar, azi să nu mergi la senat!

Da, azi… Dar vine mâine, poimâine… Va trebui…

Cezar, pare de necurmat

Răul ce are a ţi se-mplini.

Ascultă-ţi soţia… sau, peste veacuri, pe mine… –

Dar nu-i nimic de făcut, de senat eşti prins fatal.

Chiar de nu mergi tu l-a senat, vine Brutus la tine.

Parcă predestinat, Brutus însemnă: brutal.

Cezar, să nu… – Dar orcicare sfat e inadecvat

În acele timpuri, sau azi: destinu-i acar,

Iar cel care ar putea da cel mai inutil sfat

Eşti chiar tu, de-zeificatule Cezar.

Fără motiv

                   

                         …Este locul unde

Ne-ntâlnim eu şi statul.

                           Velimir Hlebnikov

Sigur, omul e deformat de ceea ce se cheamă sistem administrativ.

Tocmai aceasta e suprem-nociva cauză din care

omul ce aspiră, se zice, spre adevăr

nu poate semăna adevărului – acesta, totdeauna, fără cauză, fără motiv.

Pur şi simplu constant. Definitiv.

Adevărul ce e starea firească a Totului,

a Fiinţării ca întâmplare

fără motivaţie,

fără hotare.

Cărămida

Simplu: pe schele

undeva în oarecare mahala

la o construcţie foarte banală

cuiva i se poate releva asociaţia cum că

chiar cărămida ar fi jinduita

piatră filozofală

şi despre această – cum se crezuse cândva –

excepţională găselniţă pour la bonne bouch

dar mai ales universală

un student la practica de vară va scrie stângaci

într-o gazetă de dreapta

destul de raională.

Simplu. Ca despre un chiţibuş.