HAMLET ŞI CAŞCAVALUL

 POEME DIN

(De)mitizare

…Nu a existat mărul lui Newton

iar până la el – nici butoiul lui Diogene

ca să nu mai vorbim de cada lui Arhimede pe timpuri în care

nu existau decât simple ciubere (la noi

spre exemplu – Ciubăr Vodă) ce

nicidecum nu te încurajau să exclami „Evrica!”;

nu au existat cercurile – ar fi fost prea mult pentru Arhimede

şi evrica

şi cercurile;

nu a existat nodul gordian

nici sabia lui Damokles

nici patul lui Procust;

nu au existat surâsul sfinxului

nici şarpele Cleopatr(i)ei

nici calul troian

nici călăraşul Hanibal la porţi…

Pe scurt

nu a existat… nu a existat… nu a existat…

nimic din toate astea

şi multe altele

cu toate că

uneori

ceva există –  să zicem

omul în care (să vezi!) există toate

câte nu au existat

şi încă altele

peste poate…

Principiul îngerului

Odată

pe când eram învăţăcel la cursul primar

al şcolii personale de literatură

văzând cum coboară din cer un înger

mi-am pus gând ce aş fi vrut de la el

ieşindu-mi că ar fi bine să-mi dăruiască un poem

tocmai despre lăsarea sa pe pământ

despre ce simte

etcetera.

Chiar aşa i-am şi spus:

Dăruieşte-mi te rog un poem.

Dar nu m-am ales decât cu ce aţi citit până aici

atât:

       îngerul era surdo-mut.

…Aşa gândeam

însă uimitor îngerul a dat glas:

Te-am lăsat să te descurci de unul singur

a zis

oprindu-se din drum.

Vezi? Ai reuşit şi fără ajutorul meu.

Poate că am contribuit şi eu puţin

oarecât

aici

în final

prin ceea ce-ţi spun acum.

Mai apoi

din alte întâmplări similare

am priceput principiul neabătut:

de obicei

îngerul te ajută la început

sau la final de poem.

Cât de cât.

Deloc mai mult.

Zis-a Cel De Trei Ori Mare

Iată-l pe Hermes – bărbătos,

graţios

şi oarecum avântat

în mersul său pedestru,

dar şi aripat.

Cum aş scăpa eu ocazia de a-l întreba ceva

pe inventatorul limbajului,

scrisului, magiei, astronomiei,

alchimiei

şi ce o mai fi fost să fie

în realitatea sau numai

în gând?!

Şi chiar îl întreb:

– Magistre, de fapt

poemele ce sunt?

La care Trismegistos răspunde (mi s-a părut

uşor iresponsabil):

– Cuvintele înaripate ce mor

cu picioarele pe pământ.

Semi

Ah mireasa mea mahomedană

cândva arătată

ca semiluna aureolată

astăzi

astăzi te mai vezi abia-abia

ca o semistea

depărtată

care mă face să-mi amintesc cu atâta durere

ce fericiţi am fost noi în

semiluna de miere…

Gânduri ciudate

Uneori vin nişte gânduri ciudate,

opace sau de opal,

ca acesta, spre exemplu: încă

acum aproape (ce departe!) 900 de ani

Turnul din Pisa a prevăzut actualul  declin

al interesului cultural

care, o vreme, a fost cât de cât întreţinut

de rezistenţa prin cultură.

Însă, azi, ce să mai zici,

când sunt tot mai tari ăştia cu

rezistenţa prin anticultură?...

Hamlet şi caşcavalul

Dacă acest caşcaval ar fi de Danemarca

mi-ar aminti de Hamlet

personajul care joacă teatru numai

pe la răscrucile întrebărilor

dar din păcate

caşcavalul e de Olanda

şi-mi aminteşte doar de

portocala mecanică...

Bolero

I

Bolind în bolero a final rebel

Ravel revelează undă după undă

cerc după cerc

inel după inel

şi astfel această răsfirare

această navetă de undă

de cerc

de inel

de înverşunare

de o mie de ori – spre ţărm

şi îndărăt în mare

spre ţărm

şi îndărăt în mare…

2

Probabil

perpetuum mobile ar fi imposibil

în dus-întorsul său de undă

de cerc

de inel

dacă în structura lui nu ar intra

şi bol-

eroul lui Ravel

Ravel

Ravel…

Epilog de roman

Tinerii – cândva – filosofi prinşi până la uitare (şi…

înnebunire a lumii enervate de – credea ea –

nimicfacerea lor); aşadar

prinşi până la uitarea de sine în

jocul cu mărgelele de sticlă

pe ultima pagină de roman (cea mai neapărată

cea mai târzie) ei

tinerii – cândva – filosofi

atâţi câţi au mai rămas

degradează lamentabil, până la umilitorul joc

cu pastilele de farmacie.

Excesele

De regulă

excesele sunt de condamnat.

În fond

infinitul

veşnicia nu sunt decât

excesele exceselor…

Distanţa necesară

Quel fut ton plus beau jour?

                        Paul Verlaine

1

În condiţii de telepatie

dar şi de simpatie

ne putem citi gândurile la distanţă.

Fă un pas-doi îndărăt

să reglăm optim claritatea

apariţiei

şi transmiterii ideilor.

2

Pe cei care îmi doresc binele

îi rog respectuos

să mă privească de la oarece distanţă

astfel

putând să le par cât de cât fericit

iar dacă vreunul dintre ei

m-ar întreba:

– Când ai fost fericit?

probabil i-aş răspunde (şi recunosc

aş greşi):

– Se vede că mâine…