George Motroc: Domnule Poet Leo Butnaru, ați devenit
70-zecist cu acte în regulă! Pe lângă tradiționalul La mulți ani, vă rog să
acceptați și următoarea provocare – un interviu altfel, format tot din
răspunsuri, dar sub forma unor versuri din creația dvs.! Spre exemplu, vă
propun să începem cu un autoportret literar în oglindă, al artistului de azi și
de ieri... Greșesc dacă propun Hamlet cel bătrân?
Leo Butnaru: Ar fi și Hamlet cel bătrân, concurat de eterna
lui tinerețe. Una din recentele mele cărți, de interviuri, apărută la Editura
„Junimea” se intitulează: „A fi sau a nu fi? – acesta e răspunsul”. Însă am
scris mai multe poeme în care mă regăsesc într-o anumită măsură
autoportretizat. De ce nu ar fi în acest extras dintr-un poem din 2012?
Vârf la toate
enervându-ne la culme
cărțile unui oarecare Leo Butnaru
care nu se știe din ce considerente
a fost trecut în panteonul clasicilor
literaturii române
și împrejurimilor…
– Sau preferați să improvizați un scurt poem chiar
acum?
– Nu, nu-l improvizez, ci îl readuc în prezent de
demult:
Dublul etc.
Uneori
în vis
predau
armele și filozofia elenă
într-o
alambicată trecere de la uneltele vrajbei la
liniștea și
pacea sapienței
pentru că
atunci când
bat tunurile
muzele tac
dar mai ales
din motivul că
această
trecere/ tăcere presupune chiar predarea
revolverului
mitralierei
baionetei grenadei etc. – cu
concomitenta
predare a lui Socrate
Platon
Aristotel Zenon Epicur Lucrețiu
e t c e t e r a...
– Primul volum
– Aripă în lumină l-ați dedicat mamei dvs. ...
– Acelei dedicații i se alătură și un poem mai recent:
Escorta de colibri
De obicei, Pasărea Raiului este
escortată de un stol de colibri
să n-o atace cumva vultanul. Nu
zâmbiți: în cer
stolul de colibri este precum un
banc de piranha
și pirande în Amazon.
Cu incredibilă abilitate și hărnicie
de luptătoare
măruntele păsăruici pur și simplu se
năpustesc la vultanul răuvoitor
și, câte doi-trei-patru colibri
laolaltă, îl înșfacă de câte-o pană
smulgându-i-o.
Vă dați seama – un
vultan jumulit
nu se mai ține în zbor
căzând, rostogol, de pe un nor
pe alt nor
până ajunge la pământ
unde îl așteaptă deschisă gura
iadului păsăresc
în vreme ce Pasărea Raiului
escortată de un brav stol de colibri
își urmează calea spre – firește –
rai
unde adună pai cu pai
pentru cuibul său simplu de
țărancă a păsărilor.
– O imagine a copilăriei pe care ați eternizat-o
prin poezie...
Iatac în Negureni
Bibelouri cu alb și siniliu din faianță chineză,
Elefanți în șir indian, berze prelungi, acum statice
Pe pervazul iatacului din Negureni – cândva,
Astăzi – în memoria, însă și în fantezia mea.
În isoane neauzite, desigur pitoresc-enigmatice
Ierburi clătinându-și scurt-rigid amplitudinea
Doar între țărână și anii lumină până la stea.
Două inimi – a copilului, vivace, sănătoasă
Și aceeași, peste vremi, în pieptul meu tresăltat
Ca o discretă disperare pe cale prăfos-argintoasă,
Demult (demult?) pentru copil încă neumblată,
Ci doar visată-n goană de sănii desprinse de sat,
Ducând spre zări presupuse, nedeslușite bine
Și ele în dislocări fugace de sperioase hermine.
Totul – copil, și vis, și vârstă sunt în voia vântului
Ca probe de fulger în arderea lui de bici orbitor
În sufletele noastre ca mici cosmosuri și coșmaruri desfundate
De efecte de seră, găuri negre, de ozon trădător,
De această vibrare de verbe ca vene-n lăsatul sângelui
Sau poate chiar noduri gordiene intacte-n menirea lor
De răsucite coarde vocale în sugrumătura gâtlejului
Care abia de reușește-a rosti: „Viață și pace tuturor…”
– Ce
însemnau la debut cuvintele pentru Leo Butnaru? Cuvinte și anotimpuri?
– Da, e bine să reamintim poemul cu
care se încheia cartea mea dintâi:
Cuvinte și anotimpuri
Cuvintele se schimbă concomitent cu
anotimpurile.
Vorba viei mai întâi se numește
poamă, ciorchine,
apoi must sau vin,
iar cuvântul frunză toamna își
schimbă valoarea
în aur ieftin.
Silabele ninsorii sunt folosite doar
iarna
și rar de tot primăvara
când creșterea fructului aruncă
petalele
din cuibul florii.
Vorba verii – cuvântul iarbă –
iarna se numește ierbar.
Vorbele verii – privighetoare,
ciocârlie –
nu ne umple auzul în anotimpul
tencuit cu zăpadă
iar de se întâmplă totuși să fie
amintite
predestinat au în jur cuvântul
colivie –
sclavi însoțindu-și stăpânul la
petreceri cu cântec.
Cuvintele apar odată cu
anotimpurile.
Când nu sunt folosite – ele
se odihnesc
precum omul.
– ...Ce
înseamnă astăzi?
– Mă gândesc la un poem, pe care mi
l-a ales, să zic, mi l-a menționat Poetul și Prietenul Ioanid Romanescu, cel
care mi-a redactat prima carte în dreapta Prutului, „Iluzia necesară” (Iași,
1993):
În caz de pericol
trâmba
aceasta
de cuvinte
această
arhitectură
concepută ca
o ieșire
în caz
de pericol –
sigur
o clădesc
intenționat
în formă
de turn
îngust
pentru
evacuarea
speranțelor
în caz
de accident
sufletesc
– Cum vă
raportați la lumea contemporană?
– S-ar putea înțelege (și) din:
Și tu, în
ambuteiaj
În acest oraș – derutat
nervos – … ba
nu – în această lume
necăjicioasă
dezorientat-buimacă este
imposibil să nu se
pomenească în ambuteiaje
și cneazul Mîșkin –
pe
la toate răscrucile
supraaglomerate
prost semaforizate
cneazul
dedublat-multiplicat la
infinit
blocat blocat blocat…
(blocat
Mîșkin – nume care
în traducere înseamnă Așoarecelui
ca
Agafiței Aioanei Aluigheorghe…; Mîșkin
în-
tr-o cursă de șoareci –
acest ambuteiaj
antivoiaj…)
Prin urmare
fără mișcare
Mîșkin dedublat-multiplicat
e
prins în ambuteiaj la
toate intersecțiile
vreme (pierdută) în care
cei din jur claxonează
injurios
strigând huiduind:
„Idiotul!”
Ei și ce dacă Mîșkin sau
autorul său e/ sunt
dintr-un alt secol
dintr-un alt roman în care
încă nu se știa de
ambuteiaje ca
predestinată mortificare?
Ei și ce dacă Mîșkin-cneazul
e fără mașină
în mijlocul acestui
ambuteiaj global
infernal
neomenos?
…sensul ambuteiajului e
unul
cu mult mai serios
mai fioros
și trans-secular
ca transă
și lipsă de șansă
pentru omul de rând
sau pentru Noul Hristos
sau pentru
bietul Dostoievski
sau Gogol
ambii pomeniți în
ambuteiaje de suflete
vii
sau
suflete moarte
din carte proprie scrisă
anume
de Dostoievski
sau de Gogol
în lumea-ambuteiaj
în lumea-rotocol
în care
și tu
ai impresia (precum cneazul
poreclit
Așoarecelui) că
stând în mijlocul
ambuteiajului
de suflete
sângele îți arde ca o torță
până este din nou adunat
într-un roman
într-un poem sau
mai sigur
într-o cămașă de forță ce
fusese probată pe
Mîșkin…
– Ce
înseamnă pentru dvs. Prietenia?
– O...
Dilemă veche
Sfântul Petru stătea la cumpănă:
unde să bage noul sosit – în iad
sau în eden?
Într-adevăr
noul sosit îi dădu sfântului mare
bătaie de cap
odată ce declarase:
Mi-e scump adevărul
îl voi apăra
dar în același timp vreau ca
și Platon să-mi rămână prieten…
– ...Dar
Muzica?
– Aș propune două din multiplele
exemple pe care le-aș putea selecta din poezia mea:
Beethoven
De la geam
se trece-un strop de tropic
Mustirile-i
s-au potolit din sârg –
Frunzele
cărnoase de aloe
Îngălbenesc
precum gutuia-n pârg... –
...Muzică de
cameră e-această
Microtoamnă
ce-aurește glastra
Dar lumea e
un Beethoven gigant –
Îți impune
să deschizi fereastra.
Inscriptio
Ceea ce nu-i
ajunge aurului
spre a
deveni aramă
de orgă
e
lipsa-i de
armonie
– ...Dar
Dragostea?
– Ah, e unul din primele mele
poeme... celebre (glumesc?), din anii 70 (secolul... trecut), reamintit, citat
de mai multă lume:
Dragoste
Doar un fir de nisip
încape
între inimile noastre.
Din el
perlă ar putea să apară
dar
și pustiul cu el
poate începe...
– ...Dar Filosofia?
– Un...
Epilog de roman
Tinerii – cândva –
filosofi prinși până la uitare (și…
înnebunire a lumii
enervate de – credea ea –
nimicfacerea lor);
așadar
prinși până la
uitarea de sine în
jocul cu mărgelele
de sticlă
pe ultima pagină de
roman (cea mai neapărată
cea mai târzie) ei
tinerii – cândva –
filosofi
atâți câți au mai
rămas
degradează
lamentabil, până la umilitorul joc
cu pastilele de
farmacie.
– ...Dar
Patria?
– Ceva...
Pentru Patrie
Ah, câte am făcut noi pentru Patrie!
Unii au murit,
alții pur și simplu nu s-au născut.
– ...Dar,
mai restrâns, Basarabia?
În
circul mondial
În tragicul circ
al politicii mondiale
Basarabia mi se arată drept
acrobată forțată de călăi să meargă
pe sârmă ghimpată.
– Proza și
Poezia, sau invers?
– Și una și cealaltă în...
Parafraze
1
Ce molii diferite în marea
și rezistenta proză rusească – cea
din „Anna Karenina”
sau cea din „Mantaua”
prima posibil să atace covoarele din
biroul avocatului
secunda – crunta! –
nărăvind să șubrezească mantaua
bietului Akaki Akakievici
și ar mai fi și altele îmi zic
citind la japonezul Takuboku:
„Trenul nostru gonea prin viforniță.
În aceste spații nordice eu
Citeam un roman de Turgeniev”…
2
Marea dramă de familie a
Annei Karenina... Nefericita doamnă
și-o povestește avocatului. Bărbatul
pare cuprins de mare compasiune
până în momentul în care
prin birou prinde a zbura igrasios
o molie. Vai! Ar punea
să-mi deterioreze covoarele! – se
gândește
avocatul...
Karenina o ia
spre calea ferată...
(Curios lucru: avocatul
a prins sau ba molia criminală?... –
se întreabă
cititorul. Uite
am uitat... Ar trebui să recitesc
Tolstoi...)
Plus că am o carte de poeme intitulată „În
ambuteiaj & Partițiuni Nabokov”...
Sau:
Patimile după Dostoievski
Domnul Dostoievski a fost totuși un
om relativ cumpătat
Necutezând să treacă mai departe de
calvarul fraților Karamazov
pentru că și mai și au fost bântuite
de patimi
surorile Karamazov…
– Știu că nu
se cade și nu se întreabă, dar cum scăpați de frica de... eternitate?
– Uneori, cam... avangardist... scap. Ca în acest caz
(de foarte demult):
Ochii
Corni golași.
Mulți.
În rânduri. O
așa-zisă fâșie de protecție.
Corni golași
însă doldora de păstăi arcuite
mari-coapte-întunecate. Pe
fundalul cerului – o sumedenie de
păstăi
arcuite
ca un sodom de sprâncene
peste o spuzeală de ochi albaștri
plasați asimetric
și care
ne privesc din așa-numita
Eternitate...
– Aveți probleme cu sau doar ceva interes cu...
nemurirea?
– Mai ca fiecare confrate. Zic așa:
Încât
Omul e atât de neștiutor,
dar mai ales – hazliu
sau poate – iresponsabil
încât
poate spune orice,
spre exemplu:
nemurire.
– Dar,
restrângându-ne, de la Eternitate la Viitor?
Aproape paronimie
În miez de iarnă geroasă am
întrebat:
„Cine e la geam? Viforul?...”
Și răspunse un glas de gheață:
„Nu. Viitorul”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu