! !
!
Precum vedeți
la începutul acestui poem fără titlu
în loc de un asterisc
sau câteva asteriscuri
am plasat trei semne de exclamare
(probabil, fără vreun oarecare risc
sau riscuri). Pur și simplu ele apar
implicit
dintr-o motivație ce ar putea părea
nici pe departe în consens
cu începutul și finalul acestui text
ca sens – indirecta motivație
pornind de la faptul că, parcă
nitam-nisam,
mi-am amintit de uriașul chit pre
nume Moby Dick
de zepelinul din cerurile oglindite
în ocean
de colosala balenă albă-albă
cum ar fi – respectând nu atât
proporțiile
cât convențiile – această filă de
hârtie
ca o balenă pentru fantezia ce scrie
monstruoasă frumusețe în care
am și înfipt cele trei harpoane de
sus
ale semnelor de exclamare
pe care le voi dubla în finalul de
filă-chit cu
alte trei semne similare
gramaticale harpoane de vânătoare
înfipte chiar în balena-albă-filă
pentru ca ea să rămână fixată aici
în opera cronicarului cu scrisul de
mână
trecut apoi în formatare
computerizată;
filă pe care
ar putea să o ducă pe sus vreo
adiere de briză
zisă și curent literar
ca să nu mai vorbim de vreo
năprasnică furtună.
Prin urmare
în acest final abia-abia apoteotic
ca unul de oceanică vânătoare
este înțepată de alte trei ori
așa, un pic,
fantasmagorica balenă Moby Dick
cu alte trei semne de
! !
!
De profundis
Acest poem din miezul caietului
sau din hardul
și hazardul cumputerului
e dovada indubitabilă a luptei
contrariilor
și unității lor:
ba cuvintele sunt jertfele poetului
ba poetul e jertfa cuvintelor.
Fragmente din războiul civil
Genus
irritabile vatum*.
Horatius
În mine durează un război civil
dintre poeți.
Muzele
cu cruci roșii pe baticuri
surori de caritate miloase
încearcă să salveze din foc
grav rănitele manuscrise de
odinioară
sau harduri de computere
înfierbântate.
Două muze-sanitare
se zbat să scoată din flăcări
volumul doi al poemului-roman
„Suflete moarte”
însă o alta
ce se crede mai căpoasă
le spune că ăla nu e decât un roman
sută la sută
și nicidecum poem
cum scrisese Gogol pe pagina de
titlu
ceva mai jos
astfel că surorile de caritate
privesc nedumerite cum
în flăcări
ca și condamnată la moarte
se face scrum continuarea
„Sufletelor moarte”.
Homer
și adjunctul său Pan
cu sau fără aeroplan
sunt la contraspionaj
din când în când constatând
intruziunea vreunui critic
ce trădează cauza poeziei
și deferindu-l tribunalului
parnasian.
Iar eu
în răgazul dintre două bătălii
mă surprind – visător – la gândul
interogativ
mai mult sau mai puțin neliniștit:
Odată ce pentru acest război
au fost mobilizați și rezerviștii –
destui poeți nemuritori –
bătălia ar putea să nu aibă
sfârșit?...
...Numai că pare-se
interogația deja nu mai are rost
deoarece războiul civil dintre irritabile vatumn
nu mai e cum a fost
ci e cam pe sfârșite
pe împăcare – deja
decât pentru
moarte
mai abitir e pentru ne-
moarte
când poeții
ca și soldații
(vorba lui Stănescu)
se ridică din tranșeele ca ieri
inamice și
fără să fie secerați
fără să pice
aleargă unii întru întâmpinarea
celorlalți
întâlnindu-se
cuprinzându-se
îmbrățișându-se a înfrățire.
Iar
prin tranșee
pe parapetele lor nemairămânând
decât muzele-sanitare
pe frunte
pe baticurile însemnate cu cruci
roșii
miloasele surori de caritate
încercând să mai salveze
ce se mai poate salva
după războiul civil dintre...
Ei
știu domniile voastre dintre cine
și cine...
Nervoșii...
Așa ceva...
Ura!
A doua
zi
Pe la sfârșitul lunii august din 1991
am mituit ultimul milițian în viața
mea.
Recunosc
încălcasem legea.
Acum însă îmi dau
seama că
parcă
pe acel ultim milițian din viața mea
îl mituiam
pentru ca el să mă lase să evadez din
uniunea sovietică.
Și să vezi! – m-a lăsat!
A doua zi
pe 27 august
la Chișinău a fost declarată
independența!
Inclusiv independența de ultimul
milițian din viața mea!
Mă revăd...
Mă revăd copil
pe când mă închin
Gluminăției Voastre
Charlie Chaplin.
Tangență Nabokov
Când dau cu ochii de numele lui
Nabokov
nu pot să nu-mi amintesc cum
în ploaie
peste umbrela a doi îndrăgostiți
îmbrățișați
treapădă mărunt-mărunt
fericirea
mai având impresia că și
tinerețea mea.
Punctul și
pârghia
Îmi vine să cred că
precum a urni pământul din loc
și pentru a schimba cursul vieții unui om
sunt de asemenea necesare
punctul de sprijin și
pârghia lui Arhimede...
La început și mai apoi
...din păcate
mai apoi au fost războaie...
însă la început
parcă se mai putea înțelege stat cu
stat
om cu om
pentru că Uniunea Sovietică murise
în somn...
Mărul și peruca
...și căzu mărul peste peruca lui
sir Newton
prin toamnă învolburându-se un
nouraș de pudră...
Contradicții în rocadă
Spre miez de noapte
obosit peste poate.
Nici nu poate fi altfel
pentru cel
care trăiește controversat în
contradicții
revolte și dicții
deoarece poezia
dar mai ales filosofia
sau sinteza amândurora se află
deopotrivă
și dimpotrivă
în pozitiv
și în negativ
în pace
și în ciocniri
de te crucești
de te miri; destin
conform cu cele prescrise:
în dreapta – idei permise
în stânga – idei interzise
în jocul cu viața și focul
ele putând să se schimbe cu locul:
la dreapta – idei prohibite
la stânga – idei ne-
trăsnite – această rocadă de contra-
dicții în plin univers:
la dreapta – totul
la stânga – nimic
sau invers.
Replică parnasiană
La un moment dat
Pegas îi spuse celui
care îl încălecase
și îi devenisem povară:
– Stimabile,
din câte înțeleg eu
nu ești poet
ci ești jocheu.
Coboară!
În caz de alergie
Dacă numele poet vă provoacă alergie
numiți-mă oricum altfel – furnică, fluture, prozator, cosmonaut...
pentru că intuiția mea îmi va spune
cu certitudine
că atunci când mă veți numi oricum
numai nu poet
va fi vorba de mine.
Dacă sunteți alergici și la
numele-mi de – furnică,
fluture,
prozator, cosmonaut... –puteți inventa noțiuni
și mai detașate de numele meu firesc – buștean,
cărbune, spin, acvariu... –
chiar așa
mă puteți numi oricum vă trăsnește
în cap
numai nu poet – dacă acest cuvânt vă
provoacă
fel de fel de neplăceri și
disconfort – în locul lui
puteți pune oricare alte cuvinte
din care eu pur și simplu voi izvodi
poeme.
10.XII.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu