– Îndrăznesc
să cred că sunt printre cei care, în bună măsură, au intrat în specificul
vieții online. Astfel că azi, după 2 decenii de colaborare via internet cu
prietenii, colegii, editurile, presa, cu lumea, adică, mi-ar fi greu să-mi
imaginez cum, în ce condiții de scriere/transcriere/redactare, publicare,
difuzare mi s-ar fi întâmplat cărțile și antologiile traduse din literatura mai
multor țări, cum aș fi expediat, via poșta, ca pe timpuri, mapele cu cele
1 600 de pagini ale Panoramei
poeziei avangardei ruse, sutele de pagini ale Panoramei poeziei avangardei ucrainene, manuscrisele cu poeme,
proză, teatru de Hlebnikov, Maiakovski, Țvetaeva, Mandelștam, Ahmatova,
Pasternak, Harms etc., etc., unele din ele în 2 volume; antologiile Avangarda – jertfa Gulagului,
manifestele, dramaturgia avangardei ruse trimise spre Madrid (unde l-am editat
în românește pe Igor Bahterev), București, Iași, Cluj, Constanța, Alba Iulia,
Bistrița, Tel Aviv, apoi cărțile mele apărute în Franța, Rusia, Germania,
Bulgaria, Serbia, Azerbaidjan, Ucraina, Tatarstan. Bineînțeles, în modul poștal
tradițional, această muncă, această colaborare, aceste eforturi și rezultate se
întâmplau, totuși, însă într-o amânare rudimentar-ralanti, mai costisitoare (și
ca timp, și ca bani, și ca nervi), mai obositoare. Mai ales azi, cânt și
poștele sunt în carantină! Nu, nu înalț aici imn de glorie internetului, vieții
online, doar fac o simplă, iminentă și elocventă, cred, constatare, „impusă” de
epoca în care trăim, muncim.
Viața
online, alias neuroexistența cuprinde, „populează” tot mai mult sfera publică,
deci și pe cea individuală. Nu mai putem fi sută la sută, dar poate nici
cincizeci la cincizeci monade, suficienți sieși fiecare în propria-i celulă
„personalizatoare”.
Prin urmare, precum spuneam, cred că
sunt dintre cei care înțeleg și încearcă să se edifice mai plenar despre
cvasimiraculoasa, s-ar putea crede, creativitate a programatorilor,
cyberinventatorilor, specialiștilor, entuziaștilor, unii, la începuturi,
considerați niște marginali, ce au făcut atât de mult/multe, pentru care în
lumea reală ar fi fost necesare sute de ani. Se dezvoltă în continuare imensa,
infinita Rețea Informațională, ca un fel de sistem nervos al noosferei,
concomitent oferindu-i acesteia infinite prelungiri în univers. E, poate, un
început de joncțiune cu „sistemele nervoase” ale altor planete, al însuși
Universului. A crescut multiplu randamentul... vital, existențial, creativ al
omului/omenirii. S-a extins gradul de libertate, prin care sunt depășite
stavilele statale de orice ordin, sunt înfruntate vămile, evitate ingerințele
și agresiunile cenzurii. Iar în ce te privește pe dumneata, ca individ, ca om,
ca scriitor, ca cititor în noua stare de fapt/fapte mondializată,
universalizată, depinde cum îți organizezi, cum îți „administrezi”, altfel spus
cum îți trăiești această viață online care, avem motive să presupunem,
deocamdată e ceva in nuce, un început
de declanșare a altor energii și forme a lor tot mai efervescente,
nemaicunoscute până azi, ducând într-o nouă eră neuroumană, neurocosmică,
de transformare a mentalităților, universului spiritual. Suntem în pragul unei
noi epoci, specificul căreia ar fi concreșterea conștiinței omului cu
cosmosul/universul, a tehnicii cu țesuturile organice, întru apariția roboților
cugetători; epoca „reciclării” și reorientării atomilor și cuantelor în câmpuri
fizice conducătoare de semnificații, toate astea accelerând mult procesele de
elaborare și emisie a cugetului, conștiinței, creativității umane. Adică, deja
am exista nu doar în post-istorie, ci și în ceva... post-realitate. Astfel că,
într-o anumită măsură, omenirea ar trăi (și) în virtualitate. Omul și-a depășit
condiția de cosmonaut, devenind și virtuonaut.
(Nu vă încearcă senzația că virtualitatea ar fi ca și cum, concomitent,
interioritate, dar și exterioritate... cosmică?! Ceva de dincolo de...
infinit...) Suprarealitatea „de cândva” devine virtualitatea de astăzi, de
mâine, cu totul altfel de viață și de acțiune. Este epoca „dispariției”
distanțelor, țărmurilor, mărginirilor, îngrădirilor. Implicit, e o stare de
citire și înțelegere oarecum altfel a titlului cărții de poeme a lui Boris
Pasternak Peste bariere. Această
stare parcă nu s-ar deosebi (deocamdată) radical de lumea obișnuită,
perceptibilă, însă deja presupune alte legități, necunoscute „lumii clasice” de
ieri. Ori, mai bine zis, ne oferă posibilitatea de-a opta pentru ele. Legități
cărora „ne supunem” conștient sau pe care le lăsăm în subconștient, ele
ducându-ne chiar spre viața online, virtuală. Pe care unii o consideră aproape
ideală, alții, din contra, o cred catastrofală. Oricum, viața online e
autentică în context și interrelaționări psihofizice; e controlabilă și posibil
de dirijat. (Deocamdată?... Încă nu se știe...)
Cu toate ale sale, cunoscute și
necunoscute, „pipăibile” și presupuse, internetul versus existența online reprezintă o inimaginabilă complexitate
de factori reali-virtuali coagulanți, care provoacă entuziasme, încuviințări,
dar și critici, argumentele și contraargumentele situându-se între oarece
competență și naivitate recalcitrantă.
Dar care ar
trebui să fie poziția, atitudinea scriitorului în această epocă de viață online
(neuroumană, neurocosmică) pe mult timp de azi înainte, chiar
pentru totdeauna? Astăzi, creația sa nici nu ar exista, parcă, dacă nu ar
apărea în
internet – fapt... real într-un spațiu... virtual! De aici înainte prezența
scriitorului în internet va fi... obligatorie (precum, cândva, serviciul
militar, inclusiv în cazul hoplitului Socrate...).
De aici încolo un lucru se limpezește tot mai mult: precum
spațiul și timpul, informația e o categorie general-universală. Iar literatura,
grosso modo vorbind, ține de entropie,
în multiplele sale forme de informație ce ajung(e) la noi inclusiv ca inducție
(și intuiție, și... seducție; și inspirație, bineînțeles!) estetică și
senzitivă. Iar cronospațialitatea „bântuită” de entropie/semnificații,
adică și de literatură, este apanajul sui
generis al internetului, deci și al vieții online ca stare de
universalitate. Pentru că deja internetul „a umblat” și „umblă” serios
la filosofia umană existențială (și de... creație). Cele ce apar astăzi
formulate în chestionare și răspunsuri despre relația om-internet, om-viețuitor-online
peste un timp vor deveni capitole de riguroasă ținută academică în celebre
tratate filosofice.... hype-virtuale. Despre epoca unor energii sau
forme a acestora tot mai efervescente; despre neuroumanitate, neurocosmicitateă, despre transformarea
mentalităților, universului spiritual în general.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu