Pe alături...
Dat (unii cred:
dar) predestinat
confirmat de
auguri: în această viață
toți suntem
trecători.
Din păcate, însă,
se pare,
cei mai mulți –
trecători pe alături...
Pumnul și palma (2)
Doamne-Dumnezeule
se întâmplă ca în frământul
ceresc
(întâmplarea din
fantezia mea
tot de la Tine
vine, nu?)
câte un nor mai
osebit conturat
să mi se pară că
s-ar desface
s-ar relaxa ca
Pumnul Atotputerniciei Tale
redevenind Palma
blândeții
milei, mângâierii
dar și a pedepsei
Tale
la care a renunțat
pumnul ce s-a
relaxat.
Poemele marțienilor
Ciudate poemele
marțienilor!
Inexistente
însă foarte
ciudate...
Cel puțin
până li se va
descoperi existența.
Pădure virgină
Pentru unii pădurea
virgină are sensul și farmecul ei
născându-le
felurite sentimente
altora (numărați pe
degete) – idei.
Lui Iuda
Iscarioteanul, spre exemplu,
îi părea foarte
important că în pădure virgină, intactă
de când fusese dată
pe pământ
și sub cerul
înstelat
sau înnorat
nimeni, dar absolut
nimeni încă nu s-ar fi spânzurat.
Chiar așa gândea
Iuda – cel de până la mișeleasca-i trădare
după care se
întâmplă să fie primul creștin
ajuns la
spânzurătoare
și cică la bătaie
de vânt
cei 30 de arginți
i-ar fi căzut rând pe rând
din buzunare
zuruitor...
Litera O este plată
de cât a tot fost sărutată
en face.
Săruturi pline
cum s-ar spune
în comparație cu săruturile în profil
în urma cărora nu ies litere latine
ci ieroglife de la Yangtze
sau de la Nil.
Antifrază sud-nord
Бог сотворил сперва Россию (Н. Гуров).*
„...şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric” (Facerea, 1/4).
Fie
pot cădea de acord că
la Geneză
Dumnezeu a adus prima pe lume Rusia
(poate că de probă...)
numai că în graba facerii
și a altor trebi
Creatorul a uitat
să despartă întunericul de ea...
17.XII.2019
________________________
*Mai întâi Dumnezeu a creat Rusia (N. Gurov) (rus.).
Dublă ucidere
Final de coridă.
Taurul răpus.
După care
nu e chiar
cum s-ar spune
frumos și bine – răsare
presupunerea deloc neîntemeiată că
odată cu falnicul
dar neputinciosul animal captiv
toreadorul a ucis și
omul din sine...
Selfie...
Lumea aceasta deja destul de trivială
apune în linia jertfei supreme
dar fără niciun Dumnezeu... – chiar
așa pare că e
lumea aceasta deja prinsă pe cruce
cu două piroane
după ce se rugă plângăcioasă de ea însăși
să-și lase ne-pironită
liberă
o mână
sau cealaltă
să poată a-și facă selfie...
Secrete
Aveai atâtea secrete!
Despre dragoste personală
despre dragostea de patrie
despre vecinul libidinos
despre viață și moarte
pe scurt – despre filosofie...
Vai
atâtea secrete
unele chiar sacramentale
dar care
tăinuite de atâta vreme
au fost și uitate cam în totalitate
iar când va fi cândva să dai totuși de ele
secretele vor arăta ca schelete
de adevăruri asasinate
și uitate în debara...
Colacul
Hei, omule, la ce iei cu tine colac de salvare?
Ți-e a șagă
ți-e a joacă?!
Oare chiar să nu fi înțeles tu nătăflețule
că vom pluti pe Styx
și nu pe a vieții mare
cum zic poeții?
Aruncă naibii colacul
că e strâmt în barcă!
Lecturi. Interpretări I
Păstrând proporțiile și osebirile
uneori, domnilor Cervantes și Dostoievski,
– să am pardon – mi se pare
că Don Quijote ar fi chiar cneazul Mîșkin
însă călare...
Pur și impur
Luați aminte: acesta e Kant
critica rațiunii pure
filosofie
sau
cum s-ar zice în lumea de jos – gândire aseptică
sterilizată –
că nu vă e un Nietzsche oarecare
cu cam plebeul elogiu al rațiunii impure
de la care ați putea să vă molipsiți
să contactați cine știe ce infecție
necurată.
P.S. la un manifest futurist
Cerul lumii
și cerul gurii – măi să fie!–
și sub unul
și sub celălalt
cuvintele suferă de claustrofobie
toate...
Trăiască Marinetti! Și
cuvintele în libertate.
Pana lui Goethe și muțenia lui Blaga
Lucian Blaga e mut ca o lebădă.
Lucian Blaga
La judecata de apoi a păsărilor de curte
o gâscă își plusa merite
anihilând posibilul „Iote!”
ce putea veni de la examinatori
astfel că declară precum că ea
fiind gâscă de Weimar
își oferi penele ca unelte de scris
nimănui altuia
decât lui Goethe.
De fapt tatăl lui Faust scria cu pene de lebădă
știa asta și poetul Lucian Blaga
ce tradusese din scrisul germanului
însă toate au rămas cum spusese gâsca
în gâgâita-i tiradă-bravadă
dat fiind că poetul nostru era mut ca o lebădă albă
ca muta zăpadă
și nu protestă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu