DESPRE CARTE - DIN DOUĂ CĂRȚI

          ANTOLOGIA LEOLOGISMELOR

·  Nu citești o carte ca să înveți numaidecât să vorbești frumos, ci, eventual, să înveți să mai și taci.

·  Carte frumoasă, cu cinstea pentru cel care te-a scris, nu e nevoie să fii buricul pământului, dar uricul pământului – de ce nu ai fi?

·  Cioran: „De contat, contează numai cartea împlântată ca un cuțit în inima cititorului”. Ce facem, ascuțim cuțitele?

·  De regulă, o carte de versuri e și una de reversuri.

·  Există cărți atât de voluminoase (unele și consistente), încât ai putea să le cuprinzi pe după umeri, ca pe un prieten. Spre exemplu, „Istoria literaturii române” a lui George Călinescu.

·  Luați cărțile de proverbe din fața mea, pentru că aș putea să le deformez spre… adevăr!

· Cărțile au soarta lor. Ceea ce nu totdeauna se poate spune despre cei care le-au scris.

· Cărțile de memorii?... Trecutul e mereu ceva de restaurat, chiar de reinventat.

· Ucide fiara din tine. Însă mai întâi vezi, dacă nu e introdusă în Cartea Roșie. Sau chiar dacă e introdusă în această Carte.

· Nu e adevărat ce scria Dimitrie Cantemir despre conaționalii noștri, că, chipurile, ei ar fi cam leneși la carte. Nu, nu, ei ar dori să-și procure niște cărți, însă banii nu le ajung decât pentru băutură. Însă astăzi, când încearcă să scrie cărți (nu, nu să și citească...) oricine cui nu-i este lene, unii parcă ar căuta și partea bună a spusei lui Cantemir că, chipurile, avem un popor cam leneș la carte parcă ar fi de bine.

· Ca o condică de reclamații – cartea destinului.

· Biblia – Cartea cărților, adică a decepțiilor.

·  Cartea verde – ce bestseller! Cartea roșie – cel mai trist bestseller.

·  Iar azi, regele Solomon ar zice în Cântarea cântărilor: „Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, / pe gazelele”, în genere – pe Cartea roșie vă jur și chiar pe rezervația naturală.

·  Unele livrete de economii ar fi mai curând niște cărți roșii, de ocrotire a ceea ce e pe cale de dispariție...

·  Am descoperit că în cartea mea, „În ambuteiaj” nu am folosit cuvintele nemurire / nemuritor. E o performanță: Sau... am mai prins la minte?

·  Aceasta e recenta ediție a cărții de telefoane a orașului nostru. Deocamdată – parțial – o carte vie. Pentru că, până la ea, au mai fost câteva cărți de telefoane, deja moarte.

·  O carte născându-se din alte cărți? Cam așa e: biblioteca are și ceva de maternitate.

·  Ce veche, ce bătrână e cartea lui Nostradamus; carte din care izvorăsc, se risipesc vești atât de noi, de proaspete și, din păcate, totdeauna proaste.

·     Uneori, când închizi Marea Carte, sufletul tău tresare înfiorat, părându-i-se că s-a închis o capcană!

·  Unul dobă, altul dubă de carte.

·  Dacă pompierii din Alexandria ar fi știut carte, poate că salvau totuși biblioteca.

·  Și totuși, istoria scrisă seamănă mai mult a graffitti, decât a carte fundamentală.

·  Să te depășești pe tine însuți? Parcă e atât de complicat? Mai citește vreo carte, două și te-ai și depășit.

· Ieșind din biblioteca publică, vârsta a treia pocnește sonor una de alta două cărți, desprăfuindu-le. Mda, se citește tot mai puțin...

·  „Hai să ne iubim, să vedem dacă e adevărat ce spun cărțile – că iubirea învinge moartea”. „Da, pentru că s-ar putea naște un prunc...”

·  Stăpânul s-a dovedit a fi ușor nesimțit, încât, cât el a tot vorbit la telefon, oaspetele său reuși să citească aproape jumătate din inscripțiile de pe cotoarele celor câteva sute de cărți din cabinetul-bibliotecă.

·  Bineînțeles, roagă-te și în bibliotecă imensă sau doar cât o chilie – Dumnezeu se află și printre cărți, dar mai ales în ele.

·  Pustiu orizontul pustiului, unde, cu o linie vălurată, dunele subliniază cursivul din cărțile cerului.

·  Îmi amintesc de prima vacanță la mare, după care a trebuit să fac ceva extraordinar de poetic, de metaforic: să scutur nisipul dintre filele cărților pe care le citisem la plajă. Astăzi, mă întorc de la mare cu displayul tabletei nițel zgâriat de fire de nisip.

·  Biblioteca este o inimaginabilă sumă nu atât de cărți, cât de fapte.

·  Să nu crezi că nu ți se întâmplă nimic, dacă nu citești cărți.

·  Sigur că aș găsi motiv să-i critic textele. Însă el are norocul că scrie cărți voluminoase, care mă descurajează să le citesc. Cum s-ar spune, sunt niște tomuri peste care se așterne tăcerea. Inclusiv a mea.