VOCI DIN CÂMPIILE ELIZEE (II)

VOCI  DIN

CÂMPIILE  ELIZEE 

Ediția a doua, completată

 

 

Motto

fluturele se așază

pe orizontala crucii

acoperind o cifră

                           din anul morții.

 

31.VIII.2011

 

leo butnaru

 
 

Necuprins al spunerilor de sine și de lume, de îngândurare și simțire

 
Ca autor, interlocutor, primul interviu l-am publicat pe când eram student la jurnalism și filologie, la început de iunie 1970. Apoi am tot avut șanse de a dialoga cu zeci de personalități ale literaturii române și nu numai, cele mai multe convorbiri intrând în volumele „Răspuns și răspundere” (1989), „Spunerea de sine” (1994), „Prezența celuilalt” (1997), „Micșorarea distanței” (2004) și „Răspund, deci exist” (2008). Și iată, ca o esențializare a lor, volumul-ecou „Voci din Câmpiile Elizee” la o a doua ediție, completat (din păcate... masiv), răstimp de patru-cinci ani luând calea spre stele sufletele, spiritele altor pământeni distinși cu vrednicie întru slujirea literaturii, culturii.
Așadar, iată a doua ediție a „Vocilor...”, împlinită cu peste o treime din conținut, în eternă venire pe lume – plecarea din lume a unora dintre corifeii care au creat și propriile lumi – lumile operelor literare memorabile, durabile, îmbietoare la noi reîntâlniri cu ele.
În modul cum s-a conturat, cum l-au conturat destinele de creatori, acest florilegiu, atât de emoționant prin mărturisirile celor care au fost, este, înainte de toate, un pios omagiu adus minunaților noștri colegi, cei mai mulți dintre ei și prieteni, plecați pe tărâmul neuitatelor umbre. Un volum cu voci scrise / transcrise (pe ale unora le mai păstrez pe banda magnetică). Vocile scriitorilor importanți care, pe parcursul unui sfert de secol, au răspuns noianului de întrebări, pe care le-am tot izvodit, pornind de la creația, de la destinul lor. Presupun că multe din aceste pagini intră în contextul general al istoriei literaturii române, fiind mărturii-document, inserând momente relevante din starea scrisului artistic contemporan de pe ambele maluri ale Prutului, atestând integritatea spirituală românească. Parcă de la sine, în / din dialogurile prin timp apare, conturat, un posibil traiect al literaturii române contemporane. O cale a strălucitelor destine creatoare prin Cuvânt Ales, care a fost la început și era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.
E o cale de durată și durabilă, marcată de borne de la A la Z: de la Alexandru Ioan la Zeletin C. D. E o călătorie în spațiile memorabile pe un cuprins cronologic Viață – Memorie cuprinsă între anii de naștere 1914 (Bogdan Istru) și 1954 (Radu G. Țeposu).
Și celelalte borne poartă pe ele ilustre nume de orientare, de adăstare întru citire și recitire, gândire și simțire tezaurizate în spiritualitatea națiunii noastre (mergem exact în vectorul alfabetic de la A la Z): Petre Anghel, Alexandru Balaci, Cezar Baltag, Aureliu Busuioc, Matei Călinescu, Petru Cărare,  Mircea Ciobanu, Gheorghe Crăciun, Paul Goma, Ion Horea, Vasile Levițchi, Emil Loteanu, Ioan Mânăscurtă, Ion Miloș, Marin Mincu, Fănuș Neagu, Mircea Nedelciu, Octavian Paler, Sorin Preda, Ioanid Romanescu, Serafim Saka, Mircea Sântimbreanu, Marin Sorescu, Petre Stoica, Gheorghe Tomozei, Marius Tupan, George Țărnea, Laurențiu Ulici, Vasile Vasilache, Dimitrie Vatamaniuc, Nicolae Vieru, Gheorghe Vodă... – pentru ca să dau doar o parte din numele care jalonează discursul pluridialogic, întâmplat, de cele mai multe ori, în fața reportofonului, la București, Chișinău, Iași, Cluj, Galați, Cernăuți, Franța, SUA, Grecia, Turcia, pe nave plutitoare pe Mările Neagră, Egee, Marmara sau pe cele descurcărețe pe canalele Deltei Dunării, în hoteluri sau pe plaje la Neptun, sau în autocare, prin Moldova, Muntenia, Dobrogea, Bucovina, Transilvania, Oltenia. Dar, bineînțeles, și prin misterioasele locuri, unele transoceanice, ale Internetului.
...Pe durata a circa patru decenii, pe cei doi versanți ai secolelor XX și XXI, eu am fost reporterul, dar înainte de această condiție profesională eram cel ce se bucura de colegialitatea, prietenia, generozitatea mărturisitorilor în atât de diverse registre emotive și raționale – Mari Scriitori Români, deloc puțini dintre ei cunoscuți pe alte meridiane ale lumii.
Prietenii, colegii, confrații și frații noștri întru Cuvânt, urcați spre luminile celeste, în Câmpiile Elizee, sub priviri căutătoare de faruri luminătoare într-o impresionantă constelație ne-au dăruit pagini din viața și creația lor. Harul și de-a pururi inspirația întru frumos nimbează filele prezentei Cărți a Lor, a celor din acest cuprins necuprins al spunerilor de sine și de lume, de îngândurare și simțire. Despre cum a fost, când a fost și cum a fost Viața Omului, Scriitorului. Și Viața Cuvântului, semnului, sensului, tainei, încântării și înțelepciunii. 
Ce noroc să discuți cu atâtea personalități! Ce noi universități treci tu prin ideația și grația rostirii lor! Aceste spirite alese, prieteni, colegi m-au stimulat să fiu... eficient și ca jurnalist, profesie de care, nu ascund, am fost totdeauna mândru, din adolescență, când, student, eram angajat în redacția ziarului „Tinerimea Moldovei” din Chișinău. Acolo am învățat ce are de făcut un tânăr scriitor și jurnalist, cum și ce să facă, aflându-și interlocutorii și căile de a realiza diverse proiecte. Iar ca o esență a mai multor proiecte, a cărților de interviuri/dialoguri publicate, iată, aceste rostiri coborâtoare din stele, din panteonul literelor românești, care împlinesc volumul „Voci din Câmpiile Elizee”, ajuns la a doua ediție.
E o carte-ecou a polifoniilor emotive, dar și a diversităților ideatice, a atitudinilor prin care s-a făcut și se face remarcată literatura română, ca originalitate, cromatică și modernitate distinctă, în contextul scrisului beletristic universal.