Repet: nu mai pot reconstitui sub aspect emotiv, meditativ, „teoretic”, de studiu/ învăţare (de la cei mari) starea mea de cititor şi învăţăcel-adolescent de la finele anilor şaizeci, sec. XX, însă este convingător, cred, faptul că versurile subliniate/ selectate atunci mă (co)interesează şi azi, îmi plac, le consider dintre cele revelatorii în discursul amplu, sumbru-tumultuos al poeziei expresioniste germane, pe când deja scăpăta spre amurg „soarele negru al melancoliei” din romantismul francezului Nerval.
luni, 9 mai 2016
DINSPRE ALŢII - SPRE MINE ÎNSUMI
Repet: nu mai pot reconstitui sub aspect emotiv, meditativ, „teoretic”, de studiu/ învăţare (de la cei mari) starea mea de cititor şi învăţăcel-adolescent de la finele anilor şaizeci, sec. XX, însă este convingător, cred, faptul că versurile subliniate/ selectate atunci mă (co)interesează şi azi, îmi plac, le consider dintre cele revelatorii în discursul amplu, sumbru-tumultuos al poeziei expresioniste germane, pe când deja scăpăta spre amurg „soarele negru al melancoliei” din romantismul francezului Nerval.
vineri, 6 mai 2016
CU DANIIL HARMS ÎN FAŢĂ
DANIIL HARMS (1905 – 1942)
Fac corectura la două volume de poeme, proză şi teatru de Daniil Hars,
care urmează să apară la o editură bucureşteană.
Şi cum să rezist eu ispitei de a nu le oferi şi prietenilor mei
câteva mostre harmsiene? Le public aici.
L.B.
![]() |
Daniil Harms, dosar judiciar |
* * *
Odată Dumnezeu mă lovi în umăr
eu am strigat: vai ce fierbinte e!
şi am sărit în apă să mă răcoresc
să potolesc arşiţa de pe trup.
Şi am rămas în apă să-mi fac rugăciunea
cu murmur de protopsalt
stăteam la soare sub pinul înalt.
1931, iulie
* * *
În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh
eu ieri stăteam la geam şi-mi aţâţam auzul
pământul îi spunea arborelui: creşti
arborele creştea lent – da totuşi perceptibil ochiului
stând ba golaş ba ascunzându-şi tulpina într-o vază verde
la soare citind insignele bucuriei sale
uneori planetele se mişcau printre stele
iar arborele se înclina fluturând cu cuiburile păsărilor
şapte curcubeie se arcuiau peste arbore
eu am văzut răbojurile ochilor de înger
ele priveau de sus la noi
citind ale anilor numere favorabile
1931
* * *
Vecino ajută-mă să fac cunoştinţă cu tine.
Fii prima în problema asta.
Eu nu pot pricepe
m-am năucit de tot –
ce doreşti tu?
Cu mine vecina va face cunoştinţă
sau pur şi simplu să privesc uliţa
neluând în seamă cea pasăre străvezie
care zboară din instituţie
nouă servindu-ne de poştă
ducând dorinţele de la inimă la inimă.
1931
joi, 5 mai 2016
DIN POEZIA LUMII
I
II
V
Ochii
mijindu-şi liniştit
miercuri, 4 mai 2016
ESCORTA DE COLIBRI
MAPAMOND. DIN CELE MAI FRUMOASE POEME
![]() |
Traducere, prefaţă, tabel cronologic şi note de Leo Butnaru |
Anna AHMATOVA
Muza
Profeţie
marți, 3 mai 2016
MAPAMOND. DIN CELE MAI FRUMOASE POEME
luni, 2 mai 2016
MAPAMOND. DIN CELE MAI FRUMOASE POEME
![]() |
Traducere, prefaţă, tabel cronologic şi note de Leo Butnaru |
CUM AM DEVENIT CÂINE
Sigur, aşa ceva e absolut de nesuportat!
Pe de-a-ntregul eu sunt încolţit de mânie.
Mă-nfurii altfel decât vouă vi s-ar întâmpla:
asemeni câinelui ce s-ar apuca
să urle
la faţa lunii, sinilie.
Cred că e de la nervi...
Am să ies
la o mică plimbare.
Însă pe stradă nimeni nu m-ar putea calma.
Oarecine îmi strigă de seară bună.
Trebuie să-i răspund, fireşte:
dânsa e o cunoştinţă de-a mea.
Dar simt –
nu-mi va ieşi s-o fac omeneşte.
Ce e cu neobrăzarea asta?!
Dorm, visez ori îmi pare?
Mă pipăi amănunţit:
da, sunt precum eram,
am faţa cu care sunt deja obişnuit.
Îmi ating buza,
însă de sub ea apare –
canin ascuţit!
Îndată-mi acopăr faţa, parcă mi-aş sufla nasul.
Şi o rup la fugă spre casă, îndoit înteţindu-mi pasul.
Cu băgare de seamă ocolesc postul de poliţie,
dar, dintr-o dată,
răsună un glas:
„Vardiste!
O coadă!”
Eu îmi trec mâna mai jos de şale şi – încremenesc!
Pe asta,
ce e decât orice canin mai la vedere,
în nebuna-mi goană nici s-o fi observat:
de sub mantou
mi s-a desfăcut o coşcogea coadă
şi-mi flutură la spate –
coşcogea coadă de dulău.
Ce-i de făcut?
Urlu cât pot, sporind gloata-n jurul meu.
Celui de-al doilea – al treilea, al patrulea ins i se adună.
Au boţit rău o bătrânică. Ea,
făcându-şi cruce,
striga oarece despre satana.
Iar când gloata, răsfirându-şi pe mutră mustăţile-măturoaie,
năvăli,
furioasă,
de haram,
eu m-am lăsat în patru labe
şi am prins a lătra:
„Ham, ham, ham!”
1915
Traducere de Leo Butnaru