DANIIL HARMS (1905 – 1942)
Fac corectura la două volume de poeme, proză şi teatru de Daniil Hars,
care urmează să apară la o editură bucureşteană.
Şi cum să rezist eu ispitei de a nu le oferi şi prietenilor mei
câteva mostre harmsiene? Le public aici.
L.B.
 |
| Daniil Harms, dosar judiciar |
* * *
Odată Dumnezeu mă lovi în umăr
eu am strigat: vai ce fierbinte e!
şi am sărit în apă să mă răcoresc
să potolesc arşiţa de pe trup.
Şi am rămas în apă să-mi fac rugăciunea
cu murmur de protopsalt
stăteam la soare sub pinul înalt.
1931, iulie
* * *
În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh
eu ieri stăteam la geam şi-mi aţâţam auzul
pământul îi spunea arborelui: creşti
arborele creştea lent – da totuşi perceptibil ochiului
stând ba golaş ba ascunzându-şi tulpina într-o vază verde
la soare citind insignele bucuriei sale
uneori planetele se mişcau printre stele
iar arborele se înclina fluturând cu cuiburile păsărilor
şapte curcubeie se arcuiau peste arbore
eu am văzut răbojurile ochilor de înger
ele priveau de sus la noi
citind ale anilor numere favorabile
1931
* * *
Vecino ajută-mă să fac cunoştinţă cu tine.
Fii prima în problema asta.
Eu nu pot pricepe
m-am năucit de tot –
ce doreşti tu?
Cu mine vecina va face cunoştinţă
sau pur şi simplu să privesc uliţa
neluând în seamă cea pasăre străvezie
care zboară din instituţie
nouă servindu-ne de poştă
ducând dorinţele de la inimă la inimă.
1931
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu