MAPAMOND. DIN CELE MAI FRUMOASE POEME

Marina ŢVETAEVA

*      *      *

În fatalele sorţii foliante

Pentru femeie nicicând nu există

Ademenire. – Ars amandi

Pentru femeie – întregul pământ.

Inima – a otrăvurilor de iubire

Otravă – mai fidelă ca toate.

Încă din leagăn, femeia

Poartă-a oarecui fatale păcate.

Ah, e departe până la cer!

Buzele – apropiate-n beznă şi vânt...

– Doamne, nu judeca! – Tu nu ai fost

Femeie pe pământ!

29.IX.1915

*     *     *

Cu năvalnica tandreţe – mai apoi,

Curând de la toţi voi pleca, –

Şi tot mă gândesc căruia din voi

Blana de lup îi va rămânea,

Cui – pledul plin de alint

Şi bastonaşul subţire cu ogar încrustat,

Cui – brăţara-mi de argint,

Cu peruzea – praf presărat...

Şi toate bileţele, şi florile toate,

Pe care nu am cum le păstra...

Şi tu – ultima rimă a mea,

Ultima mea noapte!

22.IX.1915

Traducere de Leo Butnaru