Tatiana VECIORKA (TOLSTAIA)
Ispita afişelor (1920)
Lui Aleksei Efimov
I
Se auzi un foşnet sau plescăit de apă.
Cortina curge lent spre înălţime.
Din scenă-adie briză răcoroasă
Spre freamătul din rândurile prime.
II
Introducându-şi în penumbra albastrului
parter
Torsul argintat din creştet spre călcâie,
Ea revărsă în sală Folle Arome
De afectuoasă, îmbietoare vanilie.
În binoclu tresare bella dona.
Gata-i să iasă un rănit valet
Care-şi pregăteşte lornionul,
De pluşul hainei ştergându-şi-l atent.
Soţul triplu bărbierit mantaua albă-gri
Şi-o târâie precum birjarul ambulant
Când părăseşte bătrânul restaurant,
Tăcut, mahmur, leit zeul Vulcan,
Gelos pe Venus cea ne-ndestulată
Noapte de noapte, an de an.
III
Pielea de antilopă a pantofilor ascuţiţi
Înţepând blănurile urşilor de Himalaya
Se vor revărsa pe placa scăunelului
Unduirile rochiei de debut.
Cu unghii degenerat-fărâmicioase
Deranjând glazura colanului
Respingând cu cuvânt de glicerină
Asaltul gălbiorilor husari.
IV
În inelul de brocard
Al sumarei rochii
Va trece deşteapta
Şobolăneasă cu nas lung.
Priviţi!
Pufăind rotocoalele liliachii
Ale aromatelor ţigări,
După respectabila coadă aleargă
Fracurile de fontă
Şi frizuri lucindu-şi lacul.
De foame
Se îngreuiază pungile de sub ochi:
Spre-a smulge din gura pomădată
(Peşteră în care răsună ecoul creierului)
Ghimpele pupicului.
V
Ochii
mijindu-şi liniştit
până spre margini
străbate estrada.
Desface o
fiţuică, din multe
dar o aruncă,
fără-a descifra.
Zdruncinat ca un
automobil
gata să-şi
înceapă goana
cu limba va
nevolnici
sala cu oameni,
gloata.
VI
Trecându-şi hârşâit degetul pe
Spinarea de vată a
Protagonistului
Actriţa
Împrăştie nada zâmbetelor
În faţa înnebunitei gloate.
Şi peste ea din balcoanele etajate
Se aruncă
Multicolorele porumbiţe
Ale zburătăcitelor ovaţii...
VII
Stingând discuţia ca pe un chibrit
Sprijiniţi-vă cu mâna obosită
De piatra înaltei scări lunare
Stânjenit zâmbindu-i prietenei blonde.
Şi atingând înfioratul gât
Cu roz-împurpurate buze moi
În semileşin de patimă cădea-va
Bravul cavaler de gelatină.
IX
Înclinându-se atent
Peste aşternutul moale
Bărbierul
Ia tandru între degete
Ovalul bărbiei
Ducelui docil
Ce adormi spre zori după
Grele munci de cafenea.
X
Pe străzile vlăguitei capitale
Năpădite de ziarele re-vopsite
Hoarda potoliţilor poeţi uni-va
Bucăţele de pagini tăinuite.
Filele vor fâlfâi în zbor ciudat
Parcă potrivind acoperiş teatrelor.
Şi tresări-vor vitrinele filetelor de nervi
rezistenţi
Cu irezistibila ispită a afişelor.
Traducere de
Leo Butnaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu