 |
| Traducere, prefaţă, tabel cronologic şi note de Leo Butnaru |
Vladimir MAIAKOVSKI
DAR VOI AŢI
PUTEA?
Eu am acoperit
brusc cotidiana hartă
cu vopseaua
plescăită din pahar;
am demonstrat în
blidul cu piftie
ale oceanului
maxilare de barbar.
Pe solzii
peştelui, lucios, de tablă
am citit chemări
de buze diafane.
Dar voi
nocturne aţi
putea cânta
la flautul
înaltelor
burlane?
1913
CUM AM DEVENIT CÂINE
Sigur, aşa ceva e absolut de nesuportat!
Pe de-a-ntregul eu sunt încolţit de mânie.
Mă-nfurii altfel decât vouă vi s-ar întâmpla:
asemeni câinelui ce s-ar apuca
să urle
la faţa lunii, sinilie.
Cred că e de la nervi...
Am să ies
la o mică plimbare.
Însă pe stradă nimeni nu m-ar putea calma.
Oarecine îmi strigă de seară bună.
Trebuie să-i răspund, fireşte:
dânsa e o cunoştinţă de-a mea.
Dar simt –
nu-mi va ieşi s-o fac omeneşte.
Ce e cu neobrăzarea asta?!
Dorm, visez ori îmi pare?
Mă pipăi amănunţit:
da, sunt precum eram,
am faţa cu care sunt deja obişnuit.
Îmi ating buza,
însă de sub ea apare –
canin ascuţit!
Îndată-mi acopăr faţa, parcă mi-aş sufla nasul.
Şi o rup la fugă spre casă, îndoit înteţindu-mi pasul.
Cu băgare de seamă ocolesc postul de poliţie,
dar, dintr-o dată,
răsună un glas:
„Vardiste!
O coadă!”
Eu îmi trec mâna mai jos de şale şi – încremenesc!
Pe asta,
ce e decât orice canin mai la vedere,
în nebuna-mi goană nici s-o fi observat:
de sub mantou
mi s-a desfăcut o coşcogea coadă
şi-mi flutură la spate –
coşcogea coadă de dulău.
Ce-i de făcut?
Urlu cât pot, sporind gloata-n jurul meu.
Celui de-al doilea – al treilea, al patrulea ins i se adună.
Au boţit rău o bătrânică. Ea,
făcându-şi cruce,
striga oarece despre satana.
Iar când gloata, răsfirându-şi pe mutră mustăţile-măturoaie,
năvăli,
furioasă,
de haram,
eu m-am lăsat în patru labe
şi am prins a lătra:
„Ham, ham, ham!”
1915
Traducere de Leo Butnaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu