·
În cazul mai multor celebrităţi
există un – dar, dar nu – substantiv, ci
– conjuncţie; adică – nu dar ca har, ci dar ca – însă...
·
Nu poate exista îndoială: Calea
Laptelui e din lapte-praf.
·
Gripa (c)aviară.
·
O floare abia-abia: păpăAdia.
·
Cât a fost în viaţă, poetul a tot
încasat lovituri sub centură. Şi iată-l, azi, luând lovituri sub... centenar...
·
Ion Caramitru, alias – Ion
CaraMetru antic.
·
Ah, prietene Haiawatha, în pofida
avertismentelor ministerului sănătăţii, de dragul ideii tale fixe aş putea
relua fumatul!
·
E un prestidigitator/scamator
slăbuţ: chiar dacă are ceva în clin, nu are ceva şi în mânecă...
·
Aşa o fi – evoluţia umană decurge
în spirală. Bineînţeles, nu în... spirala-sterilet...
· Nu e rău nici unul şi jumătate, însă excelent e: totul şi jumătate!
· Liceul fantastico-teoretic, unde se învaţă a-ţi iubi aproapele.
· Ah, fardata mea! Permite-mi să scriu, cu carioca, pe fruntea ta:
„Atenţie, vopsit!”
·
De la un moment încolo, încetul cu
încetul, din genialitatea şi desăvârşirea stării de copilăriei
cădem în iremediabila imperfecţiune a
maturităţii.
·
De la maimuţă – la lipsa de omenie.
·
Ce scurtă fost-a primăvara iubirii:
Alba ca Zăpada se topi...
·
„El a iubit critica literară” – de ce nu ar fi şi acesta un epitaf?...
·
În lumina faptei lui Nero?...
Bineînţeles, pentru că ardea totul în jur.
·
De cum aude de postul mare, se gândeşte
cum ar face să-l ocupe anume el.
·
– 50% (Re)duceri de nas.
·
Papa-rudă cu papa de la Roma.
·
La Poşta
literară pot fi utilizate, deopotrivă, două modele de
răspuns-standard: „Mai reveniţi” şi – „Reveniţi-vă”.
·
Mai înainte, actualul mini-stru fusese
maxi-stru.
·
Pe stradă, domnişoare cu ombilicul
la vedere, pentru că Euridice e deja... Euburice...
·
Anunţuri pentru „Spaţii de
închiriat”. Dar unde sunt cele pentru timp de închiriat?...
·
O mie şi una de nopţi şi doar o
mie de zori... Ce noapte interminabilă!...
·
Dinte cariat ajuns... anticariat,
adică – plombat.
·
Spus în treacăt, auzit în treacăt,
înţeles în treacăt, uitat în treacăt... – Mână, birjar, şi du-mă în
treacăt!...
·
Antologie: „Poezia sovietică
post-mortem”.
·
Orice scop măreţ, dar neîmplinit,
e un fel de scop-ire...
·
Insul avea un chip ca cel mai ros
buton al liftului: P – parter.
·
De fapt, parţial... semantic,
cuvântul „murdar” pare a fi mai curat decât însuşi cuvântul „curăţenie”. Primul
conţine, inclus, substantivul „dar”. Însă ce substantiv, inclus, conţine
cuvântul „cur-ăţenie”?
·
În anumite cazuri, numele
nerostite sunt ca şi irosite.
·
Înţeleptul e cel care nu confundă
darul vorbirii cu harul vorbirii.
·
Dacă o laşi baltă, aşteaptă
broaştele.
·
Asta e: viaţa co(s)mică a
omului...
·
Uneori, când te autoexaminezi,
îndreptându-ţi întreaga atenţie asupra propriului sine, simţi că acolo, în
interiorul tău, se mişcă ceva: e... autodistrugerea...
·
Pleonasmul pleonasmelor: De o infinitudine şi mai bine de ori.
·
Nu e niciun paradox că V.
Maiakovski a scris poemul „Norul cu pantaloni”, iar Anna Ahmatova nu s-a gândit
să scrie „Norul cu fustă”.
·
Nuanţă verbocreatorie: nu e nimic
comun între „soios” şi soios (ca ceva de... soi, nu?).
·
Noli me mutantgere.