Din poezia avangardei ucrainene

Mihail SEMENKO (1892-1937)

             Originar din satul Kibinţiv de prin părţile Poltavei, fecior al scriitoarei Maria Proskurvni, a studiat la Institutul de Psiho-neurologie din Sankt-Petersburg. Este considerat animatorul futurismului ucrainean.

Primul său volum de versuri, „Preludii”, apare în 1913, anul efervescenţei paroxistice a manifestelor şi manifestărilor futuriste. Urmează alte două cărţi – „Cutezanţe” şi „Cubofuturismul” (1914). Asemeni confraţilor săi ruşi (get-beget) care cereau aruncarea de pe nava contemporaneităţii a lui Puşkin, M. Semenko anunţă arderea ritualică a „Cobzarului” lui T. Şevcenko, considerată a fi cea mai importantă operă care a contribuit la redeşteptarea naţională antimuscălească a ucrainenilor.

În anul 1937 este lichidat de NKVD împreună cu alţi oameni de artă şi literatură ucraineni. Între 1937–1939 se întâmplă, de fapt, „Împuşcarea Renaşterii” ucrainene.

 Referinţe la M. Semenko se întâlnesc în celebrul roman „Garda albă” al lui M. Bulgakov, în volumele de eseistică şi memorialistică „Oameni. Ani. Destine” de I. Ehrenburg şi, implicit-metaforic, în versurile lui O. Mandelştam. 

NEURASTENIE

Nervi. Mişcându-se a neputinţă.
Iernatică stare. Monstruoasă ca spaima.
Gândurile înclinate
Spre ceruri.
Neputinţa
Slăbiciunea sufocă.
Tânga înăbuşă, înăbuşă via putere.
Înăbuşă –
Strivită mortal.
Să nu mai gândeşti la cele mai dragi ţie gene.
Nu vă dispersaţi, ca să nu suportaţi împilarea.
...Nu-ţi declanşa viforniţa...
Neurastenie.

22.XII.1916

Vezi mai multe:

http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4497&Itemid=104