În această dimineaţă, căutam prin net unele date despre ICR Chişinău. Intru, întâmplător, şi pe site-ul Ministerului Culturii, unde dau de o informaţie foarte tristă: a decedat pictorul Vasile Cojocaru… Îi telefonez lui Anatol Danilişin: „Chiar acum îl scoatem din casă”, zice. Luându-mă după ştirea de pe net, credeam că s-a stins astăzi…
De obicei, la această vreme Vasile Cojocaru îşi aduna prietenii, sărbătorind, pe stil vechi, Ziua Sfântului Vasile cel Mare. La 5 ianuarie l-am avut de oaspete de mai multe ori în casa noastră. Prin presa vremii, am scris despre creaţia sa, însă pe atunci încă nu aveam un computer, ca să reţin textele, din care, acum, la ceas negru de iarnă ce nu e albă, din păcate, aş fi putut extrage detalii care l-ar caracteriza ca om şi pictor.
În pinacoteca personală avem câteva pânze de ale maestrului Cojocaru, două pictate în Delta Dunării, una dintre care o reproduc aici. Apoi o natură statică – gutui de o materialitate densă, rodnică (şi sub aspect estetic). Le înfăţişez lumii ca pe un pios omagiu adus acestui vrăjitor al culorilor, Vasile Cojocaru, născut pe 23 septembrie în comuna Baraboi din judeţul Bălţi, adormit întru vecie acum trei zile. Fie-i pulberea stelelor uşoară, intens colorată, luminătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu