Au sosit cărţile din China!

Din Jurnal de Armenia

29.V.2011

Intru într-o internet-cafe şi, cu câteva zile întârziere (nu am deschis poşta electronică), găsesc mesajul lui Sică Romanciuc (soţia îmi spusese că m-a căutat la telefon), care scrie: „În colecţia noastră Biblioteca pentru toţi copiii, urmează să apară, într-un singur volum, Iliada. Odiseea. Eneida (repovestite pentru copii de George Andreescu). Daca accepţi să prefaţezi această carte (până la jumătatea lui decembrie), îţi trimitem textul într-o zi-două.

Cărţile pe care le-ai prefaţat (Tom Sawyer... si În familie) au fost deja tipărite (în China) şi la mijlocul lui noiembrie vor fi in editură...”

Într-adevăr, habent sua fata libelli – scrise în America sau Franţa, precum cele două amintite de Vasile, traduse în România, iată-le tipărite tocmai în China, acolo, unde, de altfel, a fost inventată hârtia… Iar veştile despre ele le primeşti undeva lângă Ararat, în fostul Urartu – acesta/ acela mai numindu-se chiar aşa, Ararat, dar şi Biainili sau Împărăţia Van, formaţie statală care şi-a avut creşterea şi descreşterea – dimitriecantemirian vorbind – în perioada 860 – 585 î. H. Însă denumirile nu se opresc aici, celor trei alăturându-li-se altele: Ţara Nairi, Ţara Alorzilor (de la Herodot amintire) sau – discutabil – şi Aratta.

Ecourile din acele vremuri au înfiorat şi coperta unei cărţi de poeme, pe care am numit-o Lamentaţia Semiramidei, publicate la Timişoara (ca să ne gândim încă o dată la geografie…). Iar editura se numeşte Anthropos şi pare a consuna perfect-arhaic cu Urartul, cu Mesopotamia…

*        *     *

Acum o lună, au sosit din China cărţile despre care îmi scria prietenul Sică Romanciuc. Suberb tipar. Şi mai ieftin decât în Europa.  Chiar dacă punem în calcul şi cheltuielile de transport. E de gândit, nu?

          În târziu de final, Tom Sawyer voroveşte către camarazii săi, Huck şi Jim: „Ce-ar fi s-o ştergem de-aici tustrei într-o noapte?... Facem rost de echipament şi mergem pe Teritoriul Indian, după aventuri. Stăm acolo vreo două-trei săptămâni. Ai, ce ziceţi?” Sunt sigur că, fiind în locul lor, cititorii noştri ar fi acceptat cu bucurie! Mai ales, dacă ar fi presupus că, nu departe, la vecini, cum s-ar spune, în imensa Chină, aventurile lor vor ieşi de sub tipar, pentru a reveni acolo unde au fost traduse...

              Într-adevăr, habent sua fata libelli – scrise în America sau Franţa, tipărite tocmai în China,  de altfel, fusese inventată hârtia, iată-le, triumfal! revin în haine de gală acolo, unde au fost traduse, în România... Copii şi părinţi, daţi năvală!