Vatra prozei, proza Vetrei. - Antologie

ARGUMENT PENTRU PROZA SCURTĂ

de Kocsis Francisko

Încă de la apariţia seriei noi, revista Vatra a promovat cu con-secvenţă proza scurtă prin rubricile cvasi-permanente, Vatra vă propune un prozator (se înţelege de la sine că acest spaţiu se rezerva unui autor tânăr), Starea prozei scurte şi Tineri prozatori (10/1976), redactorii de atunci propunându-şi o puternică ofensivă a genului scurt, considerat şi atunci a se afla într-un declin evident. La o rapidă privire asupra fenomenului, argumentele folosite de redactorii revistei ori de cei ce au participat la dezbaterile iniţiate de redacţie s-ar putea relua şi astăzi fără prea multe schimbări, poate ar trebui eliminate doar pasajele ce se refereau la un anumit realism care de ceva vreme cade în sarcina istoricilor. Dan Culcer, Mihai Sin şi Ioan Radin, fiecare dintre ei şi autor de proză scurtă, deschideau paginile revistei unor tineri debutanţi ori la primele apariţii în presa literară. Această generozitate n-a fost însă un gest conjunctural, ci o acţiune de perspectivă, de bătaie lungă, cu program nedeclarat, neformulat într-un manifest explicit, ci în pasaje răspândite în cronici ori dezbateri pe tema actualităţii literare, cele mai multe dintre ele găsindu-şi o exprimare pertinentă şi concisă în scrierile lui Dan Culcer (de exemplu în cronica la Corn de vânătoare de Al. Ivasiuc în Vatra nr. 8/1972, Mulţi chemaţi, puţini aleşi – pe marginea unei panorame a nuvelei şi povestirii româneşti contemporane I (nr.1/1975), II (nr. 2/1975). O asemenea ademenire spre proza scurtă într-o perioadă când spaţiul publicistic era extrem de limitat în comparaţie cu prezentul a reprezentat o tentaţie pentru mulţi scriitori. O consecinţă deloc de neglijat pentru ei era pavarea drumului spre porţile editurilor, prin ale căror servicii de cenzură se puteau trece ceva mai uşor texte deja publicate. Sigur, ca întotdeauna, nici autorii pe care a mizat Vatra n-au reuşit să răzbată toţi, să devină prezenţe autoritare în spaţiul beletristic.

Pentru cele spuse mai sus, am căutat referinţe în chiar paginile revistei. Numărul 6/1975 a găzduit colocviul Nevoia de proză scurtă la declanşarea căruia redacţia a concentrat într-un argument demersul pe care l-a iniţiat: „Preocuparea pentru proză, în general, şi mai ales pentru proza scurtă, a fost una din «constantele» revistei noastre încă de la apariţie. Dacă se acceptă ideea că VATRA are astăzi un profil propriu, această preocupare pentru proză a contribuit, fără îndoială, la definirea lui. Demonstrând că proza scurtă există, că declinul ei e doar aparent şi conjunctural, că interesul faţă de ea poate să fie resuscitat, am publicat şi vom continua să publicăm texte de proză scurtă aparţinând unor autori foarte diferiţi, cum credem că sunt şi cei ce semnează în numărul de faţă. Cu numai un deceniu în urmă, proza scurtă era încă «stăpână» în reviste şi edituri, cel puţin cantitativ. Procesul de regresiune se datorează, oare, doar unei «mode» a romanului (mulţi povestitori travestiţi în romancieri!)? Dacă admitem că există deosebiri structurale (de vocaţie, psihologie, temperament) între romancier şi autorul de proză scurtă, nu pare să fie tot atât de evidentă opinia că proza scurtă trebuie să fie doar o experienţă de tinereţe a prozatorului. Proza scurtă pare să ofere totuşi un plus de operativitate, de radicalitate în surprinderea actualităţii (esenţe şi nuanţe)”. Întrebările: Romanul, gen proteic, „a înghiţit” proza scurtă? Dorind să demonstrăm că proza scurtă există, este posibilă, necesară, deci actuală o revitalizare a genului scurt? Cine trebuie convins? – ar putea fi reluate, ar fi chiar incitantă o comparare a perspectivelor la distanţă de mai bine de trei decenii. 

La colocviul de atunci au participat Vasile Andru („Geografia unui gen e dată de vârfuri. Mulţi nu ştiu mare lucru despre proza scurtă a Argentinei, dar cunosc povestirile lui Borges. (...) Doar existenţa unei personalităţi literare spune despre cota unui gen. Trebuie un Caragiale, aceasta înţeleg prin «nevoia de proză scurtă». Trebuie un Caragiale, un Slavici”.), Şt. M. Găbrian („Proza scurtă e necesară cât timp însoţeşte realitatea”), Alexandru George („Scurtimea nu înseamnă fragmentarism, miniatură sau slăbiciune arhitecturală. Genul scurt presupune concentrare, acuitate, simţ al proporţiei exacte, al efectului dramatic – totul însă în cadre restrânse, impuse de un anumit gen specific, având profilul lui. Consider că un conflict ar exista între genul pur narativ, indiferent de lungimea lui, şi proza analitică, ea însăşi de foarte diferite proporţii, şi, în sfârşit, proza lirică, adică cea care a dat genului scurt câteva din reuşitele cele mai mari ale literaturii noastre, de la proza poematică a lui Adrian Maniu şi G. Bacovia la povestirea lirică a lui I. Voinea sau T. Arghezi, pentru ca în forme mai ample s-o recunoaştem în romanul liric al lui Mateiu Caragiale”.), Norman Manea („arta îşi revitalizează mereu genurile”), Mircea Horia Simionescu („Excesele, gigantismul, dar şi evidenţa satisfacţiilor calităţii, precum şi criza de timp, ne avertizează că totul poate fi exprimat şi foarte pe scurt. Cerul încape în întregime într-o picătură de apă. Prejudecata dimensiunilor începe să fie evidentă. (...) gustul înclină să descopere în trei pagini ceea ce altădată se spunea în câteva sute. Nevoia de proză scurtă e acută, dar genurile scurte continuă să rămână deficitare”.), Radu Petrescu („Apăsarea genurilor rămâne şi nu poate fi eludată, însă nuanţele se impun”), Mihai Sin („Pledoaria pentru proză scurtă nu trebuie înţeleasă doar ca un refuz al «modei» romanului (...), proza scurtă e, în primul rând, o pledoarie pentru evenimentul imediat, pentru reacţia spontană, devenită aproape reflex, la actualitate”. „Avem un mare autor de proză scurtă, I.L. Caragiale. Prezenţă tutelară, o certitudine liniştitoare”.).

Din cele câteva extrase, se poate schiţa o atitudine şi o raportare la genul scurt, proprii nu numai autorilor intervenţiilor, ci unei epoci. Chiar dacă accentul cade pe racordarea la realitate ca atu al prozei scurte, nimeni nu-i contestă propensiunea spre imaginar, fantastic, inovaţie. Mai mult – şi acest lucru este ilustrat extrem de convingător de multe dintre prozele selectate şi în această antologie –, toate acestea sunt utilizate într-o cheie de exprimare în stare să dejoace vigilenţa poliţiei culturale şi să slăbească până la suportabil corsetul ideologic. Evadarea în pseudo-fantastic, împreună cu un întreg arsenal de elemente ale realităţii concrete, cu tot bagajul mentalitar transferat într-un univers care se comportă ca o placă de acvaforte cu acidul gata turnat e o tehnică de scoatere în relief, cu contrast puternic, a unor realităţi obsesive care nu se puteau striga în gura mare, dar nici nu puteau fi abandonate în sertarul cu lacăt ori îndulcite ca siropul medicinal. Aceeaşi evadare ne poate duce cu gândul la o altfel de dezertare, de fapt, de la zugrăvirea unei societăţi în care tonul encomiastic începea să domine discursul public şi se insinua în forţă şi în literatură, după o scurtă perioadă de dezgheţ care s-a simţit şi la noi după primăvara pragheză. Prin frecvenţa cu care găzduia asemenea scrieri – creând ulterior şi o rubrică permanentă de literatură s.f. –, revista îşi ghida nedeclarat colaboratorii spre un gen de proză care scăpa de constrângerile reflectării distorsionate a unei realităţi deloc idilice ori eroice, cum se voia văzută de „organele” care dominau societatea şi deveneau tot mai constrângătoare cu cât simţeau mai acut că le scapă printre degete „ceva”. Inteligenţa creatoare a prins gustul jocului cu semantica şi figurile de stil şi-şi făcea complice cititorul la o francare plastică a realităţii. De aici nu trebuie să se tragă concluzia greşită că proza era în procent covârşitor de această factură, ci doară că ea era privilegiată în paginile revistei.

Dan Culcer revine în două numere (7 şi 8/1979) asupra stării şi condiţiei genului în  Modificări în proza scurtă, comentând două cărţi: Terasa de Mihai Sin şi Aventuri într-o curte interioară de Mircea Nedelciu, fixând într-un scurt preambul o „imagine la zi” a unui fenomen literar care suferă schimbări profunde într-un interval relativ scurt, mai ales după pătrunderea în spaţiul publicistic a generaţiei tinere, care va iniţia experimentul textualist: „Imaginea prozei scurte româneşti s-a modificat substanţial în ultimul deceniu, paralel cu aceea a romanului, modificare mai puţin spectaculoasă, dar nu mai puţin decisă, decisivă. O inerţie, întreţinută şi regizată cu folos, menţine o imagine statică, cu care au început să se obişnuiască până şi profesorii de limba română – aceia care răsfoiesc doar revistele «centrale» şi jură pe manuale –, imagine care ar dori să ne convingă că proza ar mai fi reprezentată azi de autori ca Ştefan Bănulescu, Fănuş Neagu, Nicolae Velea, D. R. Popescu, Sânziana Pop ş.a., aşa cum reiese din antologii publicate recent (pentru uz intern sau extern) sau din articolele de fond semnate de criticii care nu mai citesc literatura contemporană decât, eventual, cărţile prietenilor sau ale colegilor de promoţie, dar care au vocaţia festivismului şi a baterii apei în piuă, în genul diligentului Pompiliu Marcea. Se ignoră până şi evidenţa cronologică: aceşti autori nu au mai publicat texte noi de proză scurtă, unii de mai bine de un deceniu. În acest caz se iau în considerare «firme» şi nu texte. Dacă unii dintre cei pomeniţi au abandonat proza scurtă, în evoluţia căreia contribuţia lor nu poate fi neglijată, pentru a se dedica romanului, este treaba criticii să restabilească adevărul: sunt mulţi alţi prozatori, inegali ca productivitate, reuşind însă să-i marcheze drumul cu texte demne de toată atenţia, despre care e nevoie să se scrie cu mai multă comprehensiune, fără a abandona desigur spiritul critic. Iată câţiva: Paul Georgescu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Radu Cosaşu, Valentin Şerbu, Mircea Ciobanu, Norman Manea, Alexandru George, Romulus Vulpescu, Mihai Sin, Alexandru Papilian, Eugen Uricaru, Horia Pătraşcu.

Mai puţin comentaţi, dar nu mai puţin interesanţi, chiar dacă nu au publicat decât prin reviste, chiar dacă sunt şi poeţi sau critici, chiar dacă nu au fost citiţi cu suficientă atenţie, chiar dacă nu au debutat cu proză scurtă sau n-au mai publicat volume de mult, sunt totuşi cei ce susţin încă proza scurtă: Nicolae Manolescu, Marian Popa, Ion Maxim, Ana Blandiana, Şt. M. Găbrian, Gheorghe Schwartz, Ioan Radin, Mircea Opriţă, Vasile Andru, Costache Olăreanu, Vasile Spoială, Horia Ursu, Gheorghe Săsărman, Vladimir Colin, Al. Vlad, Dumitru Matală, Letiţia Vladislav, Mircea Nedelciu, Andrei Ujică, Ioan Groşan, Radu Ţuculescu, Dan Gârbovan, şi lista nu e completă.

Am înşiruit atâtea nume, alăturându-le în pofida diferenţelor valorice evidente, pentru a demonstra existenţa unei arii parţial cercetate în care pătrund, încetul cu încetul, nume noi”.

Şi lista de nume a lui Dan Culcer e destul de redusă faţă de câţi autori au semnat în revista Vatra până la data acestor consideraţii.

Răsfoind colecţia revistei, completăm lista cu alţi autori promovaţi de redacţie: Radu Ciobanu, Viorel Ştirbu, Corneliu Ştefanache, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova, Constantin Novac, Ion Ilie Mileşan, Cornel Dimovici, Valentin Şerbu, Dana Dumitriu, Petru Dorşan, Vasile Gogea, Mircea Stanciu, Ion Nete, Ion Zăvoianu, Olimpiu Nuşfelean, Maria Baciu, Radu Mareş, Bogdan Ulmu, Mircea-Valer Stanciu, Sorin Teodorescu, Crăciun Bucur, Cornel Nistea, Dumitru Dinulescu, Rodica Braga, Florin Bănescu şi mulţi alţii.

La rândul lui, Gheorghe Perian notează în introducerea la comentariile pe marginea unor volume publicate de Alexandru Papilian, Dumitru Dinulescu, Dan Mutaşcu, Eugen Uricaru, Vasile Igna, Mircea Diaconu, Starea prozei scurte (nr. 10/1979, 12/1979): „Revirimentul prozei scurte nu mi se pare un fenomen întâmplător, după cum n-a fost întâmplătoare nici irupţia nuvelei din deceniul şapte. Din analizele pe care le-am întreprins, se poate observa că un spirit nou se instalează în literatura actuală prin proza scurtă. Să ne amintim că în anii ’60, când publicau D. R. Popescu, Fănuş Neagu şi Lucian Velea, spiritul nou şi-a făcut loc în literatura epocii tot prin proza scurtă. Se pare că acestui gen îi revine misiunea de a anunţa, cu o clipă mai devreme, schimbările de mentalitate care au loc periodic în viaţa unei literaturi”.

Dacă privim retrospectiv, sesizăm că datoria criticii de care vorbeşte Dan Culcer a trecut la pasiv, iar schimbarea de mentalitate de care aminteşte Gh. Perian s-a instalat în roman şi în proza experimentalistă. În evoluţia genului nu s-a petrecut nimic spectaculos, n-au existat perioade de dominaţie în zona epicii, rămânând mereu sora mai mică a romanului. Cu toate acestea, proza scurtă a avut şi are în continuare adepţi. Antologia îşi propune să repună în centrul atenţiei – pentru o clipă măcar – această specie pe nedrept considerată periferică, minoră, neperformantă.

În anii nouăzeci, revista a abandonat proza scurtă, locul ei fiind luat de jurnal, literatura carcerală şi o puternică ofensivă critică, multe dintre ecourile lor nefiind încă stinse. Însă proza scurtă revine încet în paginile revistei, tinzând să devină o prezenţă constantă, fapt evidenţiat şi de antologia noastră.

Nevoia de proză scurtă, ca să folosim formula de-acum treizeci de ani a redacţiei, nu s-a stins, dar nici n-a înclinat balanţa în favoarea ei, chiar dacă mulţi autori din generaţia care pătrundea atunci în literatură a cultivat specia cu determinare şi îndemânare. Cu toate acestea, impresia (sau chiar convingerea) că trambulina mică a prozei scurte nu poate catapulta opera în zona de mare amplitudine a epicii în care excelează romanul a continuat să ţină specia în planul secund al interesului creator şi receptor. Sperăm ca selecţia noastră să clatine serios această percepţie şi să dezvăluie virtuţi pe care numai proza scurtă le poate etala.

În final, se cuvin mulţumiri întregii redacţii pentru implicarea fără rezerve în realizarea acestui proiect.

cuprins

Argument  ................................................................................... 5

Gabriela Adameşteanu

Salonul ................................................................................... 11

Gara de Est ............................................................................ 19

Vasile ANDRU

După Saturnalii sau când e luna în creştere ............................... 25

Muntele şi călăuza .................................................................. 29

Ana BLANDIANA

După-amiaza aceea ................................................................. 36

Rodica BRAGA

Eternităţi de-o clipă  .............................................................. 41

Nicolae  BREBAN

Ultimul barbar ........................................................... 47

Celălalt versant .............................................................. 54

Leo BUTNARU

Anfiladă .................................................................................. 63

Dacă tristeţe nu e... ................................................................ 66

Radu COSAŞU

Filmele dimineţii ..................................................................... 70

Gheorghe CRĂCIUN

Cal pe deal lângă satul Nereju ................................................. 73

Alte puncte de fugă ................................................................. 76

Maria Luiza CRISTESCU

Discurs despre fiinţa numită lama ........................................... 85

Ca să scapi, mereu înainte .......................................................  88

Dan CULCER

Umbra .................................................................................... 95

Eugen CURTA

Fotografia ............................................................................. 100

Nichita DANILOV

Maşa şi Extraterestrul ........................................................... 104

Cornel DIMOVICI

Soarele şi lumina sunt aceleaşi ............................................. 119

Partida de cărţi ..................................................................... 123

            Mihai DRAGOLEA

Ce miros frumos are iubirea .................................................. 136

Daniel DRĂGAN

Frumoasa uitare ................................................................... 155

Şt. M. GĂBRIAM

O şaibă perfectă .................................................................... 157

Capcana de muşte ............................................................... 161

Vasile GOGEA

Scene din viaţa bunului Anselmus ......................................... 165

Bdros HORASANGIAN

O dimineaţă crăpată şi tăiată în felii la Macondo .................... 167

Isabelle ................................................................................. 171

Dumitru HURUBĂ

Basculanta albastră .............................................................. 191

Marius JUCAN

Madona ................................................................................ 196

KOCSIS Francisko

Cantata profana .................................................................... 200

Norman MANEA

Lunecătoarea lume a poveştilor ............................................. 215

Octombrie, ora 8 ................................................................... 219

Ceaiul lui Proust ................................................................... 223

Nicolae MANOLESCU

Uşa zidită ......................................................................... 227

Răscrucea ........................................................................ 231

Radu MAREŞ

Drum spre nord .................................................................... 236

Ion Ilie MILEŞAN

Vânătoare fără şansă ............................................................ 242

Ovidiu MOCEANU

Punct şi de la capăt ............................................................... 247

Mircea NEDELCIU

NORA (sau balada zânei de la Bâlea-lac ................................. 259

Calul cu frâu încorporat zburdă

drept spre ţinta dinainte stabilită .......................................... 256

      Bujor NEDELCOVICI

Drumul Damascului .............................................................. 259

Ion NETE

Ceaţă însorită ....................................................................... 269

Cornel NISTEA

Pepeni galbeni din Norvegia ................................................... 272

Olimpiu NUŞFELEAN

Meri pitici ............................................................................. 276

Costache OLĂREANU

Mărturisiri despre copaci ....................................................... 279

Muzeul romancierilor lumii .................................................... 281

Dragoste cu vorbe şi copaci ................................................... 286

Analtolie PANIŞ

Râurile care fierb .................................................................. 292

Radu PETRESCU

Sub cireşi ............................................................................. 295

Marian POPA

Situaţia ................................................................................ 301

Mircea PORA

Focul .................................................................................. 307

Mărturisiri ............................................................................ 319

Ioan RADIN

O problemă care nu suferă amânare ...................................... 322

Telefonul............................................................................... 324

Se mai întâmplă .................................................................... 236

Gheorghe SCHWARTZ

Scamatorul ........................................................................... 328

Întâlnirea .............................................................................. 333

Femeia din vis ....................................................................... 337

Mircea Horia SIMIONESCU

Casa ..................................................................................... 342

Antonpannescă ..................................................................... 344

            Mihai SIN

Confruntarea ........................................................................ 348

Viorel ŞTIRBU

Clementina ........................................................................... 351

Sorin TITEL

De pe „colină” ....................................................................... 355

Paul TUMANIAN

Visul văduvei ........................................................................ 365

Marius TUPAN

Steaua de cumpănă .............................................................. 379

Radu ŢUCULESCU

Ah, ce nuntă! ........................................................................ 384

Ultimul cenaclu literar ......................................................... 386

Andrei UJICĂ

Despre cum a fugit fata şefului de gară să-şi caute

iubitul şi ce a găsit ea într-un război ..................................... 391

Eugen URICARU

Floare de o specie necunoscută ............................................. 397

Horia URSU

Iarba de august ..................................................................... 406

Daniel VIGHI

Logodna ................................................................................ 413

În vizită ................................................................................ 416

Alexandru VLAD

Dragostea şi porumbeii albi ................................................... 419

Un om tânăr ......................................................................... 424

            Andrei ZANCA

Dula ..................................................................................... 431