FOTBAL... DAR ŞI POEZIE?

Din câte mi-a fost dat să traduc din poezia lumii, am românizat şi două poeme ale lui Osip Mandelştam, intitulate „Fotbal” şi „Fotbal secund”. Dar iată că poezia chiar îşi face loc în vălmăşagul comercial fotbalistic din lume. Astfel, după ce echipa „Zenit” (S.-Petersburg) a fost eliminată din Liga Europei, miliardarul (cred) Miller (Aleksei; preşedintele „Gazporm”-mului, care finanţează echipa în cauză) şi-a zis să-l încurajeze pe Spalletti, antrenorul italian, cu versuri din Eugenio Montale! Dau în ruseşte fragmentul de poem „Na plavu” (Linia de plutire):

В пучине морской остановку,
Для нас в море нет перерыва,
По-прежнему рейс бесконечен,
И путь твой всего лишь начался,
Свершившись – всего лишь начался!

            Să-i fi venit miliardarului în minte Montale; chiar este Miller un cititor de poezie? Sau, precum se întâmplă de cele mai multe ori cu boşii, ideea porni de la un consilier?…

Însă, după acest citat liric, motoarele de căutare ruseşti demonstrează că numele lui gazificatorului Miller e de mii de ori mai invocat/ căutat decât cel al poetului italian. Iar poemul, în traducerea lui Andrei Biketov, postat pe internet, vă daţi seama ce de-a accesări are!... (Ei bine, dat fiind că există contorul numărului celor care au deschis acest text, în cursul unei săptămâni el indică cifra 70. Curios, până la data misivei lui Miller, poemul nu fusese accesat de… nimeni, chiar dacă traducătorul îl postase acum un an!

            (Versurile, din finalul poemului „A galla” = „Linia de plutire”, sunt acestea:

 E senti allora,
se pure ti ripetono che puoi
fermarti a mezza via o in alto mare,
che non c'è sosta per noi,
ma strada, ancora strada,

e che il cammino è sempre

            da ricominciare.

            Traducătorul rus le-a dat o formulare „mai rigidă”, mai aproape de forma clasică. Într-o interpretare românească destul de liberă (adică, încă nu artistică), ele sună astfel:

Şi atunci veţi simţi,

că chiar de aţi putea repeta

oprirea în mijloc de cale sau pe mare,

pentru noi nu există odihnă,

ci doar calea, o altă cale lungă,

şi că drumul este mereu gata

să reînceapă.

            Dar să mai rămânem la Eugenio Montale, pe filieră... românească, să zic. Un blogger (Vicuslusoreum’s Blog) abordând problema „De ce sunt anticariatele pe moarte”, scrie (şi) următoarele: „Cel mai hazliu exemplu îl produce editura „Humanitas”: găseam la 1 Ron un volum masiv din lirica lui Eugenio Montale aparut la Univers înainte de Revoluţie, ca acum un an, marea editura fără tipografie sa scoate o selecţie din poezii (selecţie restrânsa faţă de cea de la „Univers”) pe care, in stilul caracteristic, o vindeau la 35 de Ron. Evident că volumaşul a ajuns în vrafuri la colţul de reduceri, dar şi aşa mucezeşte aiurea… Cine naiba citeşte Eugenio Montale? Ce fel de investiţie editoriala mai e si asta?”  

Ce să-i spui retoricului blogger? Nu toţi melomanii ascultă Beethoven sau Ceaikovski, Schopin sau Enescu… În mod elitar – necesar şi el! – Montale nu e doar citit, ci şi citat. Iar de unul ca mine – recitit. El ţine de poezia grea. Însă unii inşi sunt predispuşi de a generaliza pornind de la propria persoană de duzină, „de estradă”… Asta e.

Poemul discutat aici nu se află în volumul din colecţia „Cele mai frumoase poezii”, tradus de Darie Novăceanu şi apărut în 1983 la „Albatros”. Ba nici în excelentul volum bilingv apărut în colecţia „Poesis” la „Editura pentru Literatură Universală” (1968). Sigur că este în selecţia lui Ilie Constantin, care a publicat cartea chiar cu titlul „Linia de plutire”. Din păcate, deocamdată nu o găsesc în bibliotecă, dar o voi mai căuta. (Ştiu cum arată acele volum, numai că, deocamdată, el nu mi se arată la locu-i din raft…)

Iar dacă spuneam de cele două poeme despre fotbal ale lui Osip Mandelştam (se împlinesc 75 de ani de la moartea în Gulag a Poetului), pe care le-am tradus, reproduc unul din ele:

FOTBAL SECUND

S-a evaporat dimineaţa. Soare.

Desculţă zi lumii i s-a arătat;

Droaie, în curtea şcolii militare

Joacă fotbal băieţei veniţi din sat.

Neîndemânatici, destul de stângaci –

Lucru firesc la frageda vârstă-a lor, –

Unul bate mingea spre majurul-vraci,

Alţii doi stau între stâlpii porţilor...

Iubire, chefuri, beţii de vânători –

Toate astea-n viitor, dar în prezent,

Tristeţe-i să sari din pat până la zori,

Sub ropotul de tobă strigând: „Prezent!”

Dar vai: nici muzică, nici tu glorie!

Ci de cu zori până-n adânc de noapte,

În faţa cărţii şi-n zburdălnicie

Băieţandri-s prinşi în plictisul de moarte.

Al toamnei timpurii cernut ciuruit.

Pomi uzi, ninşi de scrum, cu crengile în vânt.

Mundir pătat din gros, pieptul dezgolit.

Bor roşu de chipiu trântit de pământ.

   (1913)