LIBERTATEA CA UN PUMN DE NISIP

Pagini de jurnal

2.IX.1992

Zilele Lucian Blaga. Prezenţi – clujeni, gălăţeni, bucureşteni, alba-iuleni, ieşeni…

Se acordă premiile Zilelor Blaga. Îmi revine şi mie unul (oricum, în numărul de revistă-evocări, editat cu această ocazie, public două dialoguri despre Blaga, cu Aurel Rău şi cu Mircea Tomuş; scriu un mic eseu în Sfatul Ţării, am alcătuit microantologia Blaga din colecţia „Poezii de duminică”. Oricum, zic, pare să fi meritat cele 15 mii de lei plus 2 mii de ruble, cât e valoarea premiului ce-mi revine.)

Iar Laurenţiu Ulici zice că-mi face marea surpriză de a-mi acorda, pentru valoarea celor publicate în presa USR, un premiu de 50 de mii de lei. Ştiu eu… Nu mă autoflatez prea mult, dar aş vrea să cred că distincţiile le merit cu adevărat…

Am reuşit să realizez două dialoguri, cu Petre Stoica şi cu Laurenţiu Ulici, „forţându-i” să accepte neparticiparea la unele acţiuni în favoarea pugilismului întrebări-răspunsuri.

Lică Rugină de la Galaţi are marea inspiraţie şi generozitate să-mi dăruiască uimitorul volum „Panorama poeziei  universale contemporane”, editat de regretatul A. E. Baconsky încă în 1972. Zău că râvneam această antologie! O împrumutasem, demult, de la Gh. Vodă. În Chişinău sunt puţini, foarte puţini posesori ai acestei lucrări fundamentale.

Sunt frecvent felicitat pentru dialogul întreţinut la radio cu ocazia Zilei Indepedenţei. Andrei Băleanu, Tudoriţa Bragă îmi vorbesc despre curaj, inspiraţie şi claritatea discursului. Luciditatea şi adevărul, şi crezul nestrămutat în re-întregirea neamului ca necesitate ce ne-ar salva de umilinţele la care suntem supuşi de rechinii-vecini. Avu ecou zicerea mea că – să vadă poporul – în fotoliile conducerii au rămas şi revin în continuare aceiaşi – nomenclaturiştii bolşevici de ieri.  Iar – am accentuat – cine a făcut burtă în comunism nu mai face minte în democraţie.

Bustul lui Lucian Blaga dezvelit pe Aleea Clascilor a generat opinii contradictorii până la gândul că, poate, peste un timp să fie înlocuit cu un altul, ce ar reprezenta o imagine mai revelatorie a profetului de la Lancrăm.

Printre oaspeţi – Cornel Ungureanu, Mircea Opriţă, Sterian Vicol, Negoiţă Irimie, Petre Bucşă, Constantin Vremuleţ, Teodor Cătineanu, Aurel Câmpeanu, Virgil Bulat, Mariana Bojan, familia plasticienilor Botiş (am vernisat expoziţia lor), Horaţiu Mazilu, cei amintiţi deja mai sus, plus mulţi alţii – cam 45 de persoane. Aproape majoritatea, prezenţi în atelierul maestrului Glebus Sainciuc, la un spectacol de măşti. Discuţii, voie bună şi fireasca oboseală impusă de ritmul presant al celor trei zile de festivităţi.

La monumentul lui Ştefan cel Mare, popii sunt huiduiţi de mulţime pentru predispoziţia lor pro-moscovită, în jurul căreia se tot discută în presă. Huiduiţi şi dregătorii suspuşi. O voce: „Domnule Snegur, unde duci turma asta de miniştri?!” Alta: „Domnule Ghimpu, ce te-ai preacurvit? Nu ne mai recunoşti?!” Au urmat controversele mari…

4.IX.1992

Ieri, la hotelul Naţional”, am realizat un dialog de-a dreptul pesimist cu Ion Miloş, sosit din Suedia. Însă am tot încercat să-mi scot interlocutorul din rectitudinea sa de suflet vexat, complexat, mergând pe linia întrebărilor oarecum incomode: „Eşti superstiţios? Te consideri un scriitor valoros? Ce rol au zvonurile publice în destinul tău?...” Convenim să-i edităm o plachetă în colecţia „Poezii de duminică”. Selecţia rămâne să o fac eu, iar titlul pe care mi l-a lăsat Miloş e frumos: „M-am născut duminică seara”.

Tratez o problemă similară şi cu Gr. Vieru. Dacă nu reuşeşte să încropească un sumar al viitoarei cărţi până duminică, mă sfătuieşte să fac eu selecţia după volumul „Rădăcina de foc”.

La USM, sărbătorirea celor 50 de ani ai lui Mihai Cimpoi. Şefi mari şi foarte mari. Discursuri de toate orientările. Surprinde noutatea unui titlu ce i se acordă prin decret prezidenţial: „Maestru al literaturii”. E firesc? E nestingheritor? E totuşi, o distincţie? Încă nu ne-am lămurit… Masă cu mult vin. Spectacolul de măşti de Glebus Sainciuc pe care, ca şi alte dăţi, îl prezint eu.

Lectură: Daniel Turcea, „Iubire înţelepciune fără sfârşit” în colecţia. „Cele mai frumoase poezii”.

Telefonez la Bucureşti, să aflu cum au ajuns „naufragiaţii” Ulici şi Stoica. La administraţia „Lucefărului”, unde nimeresc, o doamnă îmi explică pe ton tânguitor că „Dl Ulici a avut o pană de motor şi a dormit o noapte în câmp deschis”. De, e şi acesta un eveniment care se răspândeşte.

În fine, vorbesc şi cu Laurenţiu: au ajuns cu bine, ieşenii au fost specialişti excelenţi: maşina a rezistat.

5.IX.1992

Telefonează Gr. Vieru, dându-mi sumarul pentru placheta din seria „Poezii de duminică”. Îmi transmite 36 de titluri din „Rădăcina de foc”. Încă nu are un titlu. Urmează să-l găsească.

Transcriu de pe banda reportofonului dialogul cu Laurenţiu Ulici. Luni trebuie să i-l prezint lui Eugen Cioclea pentru „Tinerimea Moldovei”.

10-11.IX.1992

Escapadă la Iaşi. Transport favorizat, ceva cheltuieli pe contul gazdelor, cu întoarcere „cooperatistă” aici, la Chişinău. La revista „Cronica” se joacă şah. Prezent. Nic. Turtureanu. Ioan Holban absent. Câteva telefoane pe la cunoştinţe. Foarte puţini se află pe loc. La „Convorbiri literare” e tihnă redacţională, Al. Dobrescu aflându-se în situaţii politice frământate. În plin, pregătirile pentru alegeri. Iaşul, ca atmosferă publică, între indecizie şi abundenţă de mărfuri, în special străine, oarecum de calitate… cenuşie şi presărate cu piperul preţurilor dez-zăbălate.

Dl Liciu, cel care are în grijă restaurantul „Cina”, chiar lângă Mitropolie, tratează cu Anatol M. nişte viitoare proiecte de colaborare economică intern-naţională, ieşeano-chişinăuiene. Seară frumoasă la primul nivel, cel al cârciumii cu regim nocturn, până la 6 dimineaţă. Muzicanţii simt că suntem în grija şi graţiile patronului, copleşindu-ne cu melodii alese. Solist – Nicolae Pintilie, de altfel voce cunoscută, cu câteva discuri la activ. Vin cu pelin care, dimineaţa, avea să-mi dea ceva durere de cap. Cazare la motelul „Bucium”, 10 km. depărtare de Iaşi.

Un periplu de informare, nu atât pentru mine, la un atelier de mobilă, unde e director o doamnă măslinie la chip şi oarecum bărbătoasă; la depozitul judeţean de mărfuri, unde lipseşte şi directorul şi contabilul şef.

Când să ne întoarcem, într-o piaţă oarecare îl întâlnesc pe Nich. Scurt şi insignifiant schimb de vorbe. Nu se leagă dialogul între noi, deoarece, când a trebuit să fie, să vină, Nichita, sub diverse pretexte ori fără nico explicaţie, se făcea nevăzut. Doar auzit la telefon, dacă mai ai nevoie de explicaţii banale…

Afluenţă cam scăzută de bişniţari basarabeni. Unii vând butii din masă plastică. 1,5 mii lei bucata. După ce se mai târguiesc, nu ştiu cu cât să le dea.

Unicele cumpărături: cafea la 350-370 de lei 250 gr. şi ţigări „LM” la 160 lei pachetul. La Chişinău, cafeaua o iei cu peste 2 mii de ruble kilogramul (s-a scumpit acum o săptămână), cutia „LM” – 135 de ruble. Alte interese „elitare” nu am avut. Nici nu mi le proiectasem.

Deci, zile tihnite de toamnă, mai mult o călătorie de agrement nostalgic sau – între nostalgic şi decepţie, dar care nu trezeşte regrete.

12.IX.1992

Încropesc câteva pagini despre Zilele Blaga, unul din evenimentele culturale ale anului curent. Comandate de revista „Sud-Est” şi scrise mai mult pentru a onora acceptul pe care l-am dat, decât din plăcere. Am intitulat articolul „Dimpreunul-a-fi” şi punându-i un… moto, de altfel – sugestiv: „E semnul unei alte orbite: tu urmează-l” (Eugenio Montale).

„Literatorul”  nr. 34 îmi publică două poezii, „Metafizică” şi „Fericiţi cei săraci cu duhul”. Afabilitatea şi operativitatea lui Marin Sorescu se cer preţuite la adevărată valoare, motiv din care şi consemnez acest detaliu.

Da, încă două detalii ieşene. Câinele lup ţinut la subsolul restaurantului „Cina” care mai să rupă lanţul, când treceam prin preajmă. De reuşea, bineînţeles că ne sfâşia. Dl Liviu ne explică: „Noaptea, după ce închid restaurantul de la parter şi de la etaj, îl lasă liber şi el inspectează prin toate încăperile. Păzea, Doamne fereşte, pe cutezătorul care ar intenţiona să pătrundă în interior! Iar pentru cei ce fac scandal în crâşmă am de gorilă pe un fost campion naţional la box”. Asta e cu economia de piaţă: dulăi şi muşchi!

Un episod dureros: însoţit de o tânără, trece spre Teatrul Naţional actorul Dionisie Vâlcu, de 2-3 ani deja nevăzător. O taină încă neelucidată de medici această bruscă înnoptare din ochii acestui om de talent.

Şi un alt actor, Ion Sapdaru, basarabean cu studii făcute la Moscova şi har real, ajuns pe scena ieşeană. Îl întâlnesc în restaurant la prânz, discuta cu alţi doi colegi politică. E amabil şi prietenos, amintindu-şi, probabil, că i-am fost naşul debutului în proză la „LA”. Are calităţi şi să-i dea Cel de Sus şansa realizării.

13.IX.

Pe la 5 şi jumătate mă trezeşte scâncetul unui căţeluş de pripas. Scâncet sacadat, scârţâitor, parcă, precum la trecerea repede, în zigzag, a degetului apăsat pe sticlă. (Probabil, această asociaţie ar putea intra în într-o poezie; nu sunt dese cazurile, când ne trezim cu gânduri ce aduc a versuri…)

Deja, temperatura dimineţilor e sub zece grade plus. Însă continui tabietul reluat acum două luni – să fac duş rece. (Avui şi alte încercări de acvaterapie…). Pe lângă cât ar fi de folositoare pentru sănătate, procedura îmi simplifică necazurile existenţiale în prelungitele absenţe ale apei în acest cartier aflat încă în construcţie. Apa rece şi prosopul ne înlocuiesc focul! (Slogan tâmpit ce-mi vine ad-hoc… ad-foc…)

Printre lecturile curente – Quasimodo în colecţia „Poesis”, traducere (bună) de Mihai Banciu. Câteva versuri sfâşietoare din „Scrisoare mamei”: „Ştiu că ţi-e rău, că trăieşti,/ Ca toate mamele poeţilor, săracă.” – E un adevăr care ne vizează pe noi şi pe părinţii noştri…

Se vede că mă aflu într-o zodie propice scrierii jurnalului şi simt (harnică!) necesitatea de a-l deschide şi de a fixa ceva în el. Spre exemplu, aceste patru versuri excelente ale lui Tommy Olofsson din antologia de lirică şi proză suedeză în traducerea lui Ion Miloş: „Du-ţi libertatea ca pe un pumn de nisip/ ce ţi s-ar cerne printre degete –/ dar pregătit să-l arunci/ în ochii duşmanului”.