Acum
un timp, l-am surprins pe muzicianul, dirijorul de cor V. C. fredonând o
melodie „de pe timpuri”, din care era imposibil să nu reţin versurile:
„Ca răsărita după
soare
Te-ntorci cu faţa
spre partid”.
Cine e autorul? Un poet foarte
cunoscut acum, nu demult, dar care, îmi spune muzicianul, „S-a dezis de acest
cuvinte”. Curios, cum s-a dezis. „L-a un moment dat, când a fost întrebat dacă
el este autorul textului respectiv, scris pentru o melodie de a compozitorului
Constantin Rotaru, a spus că nu, nu este el”. Poate totuşi, nu era? „Cum să nu fie,
– face muzicianul, – dacă de foarte
multe ori, înainte de a interpreta acel număr, se anunţa clar, răspicat: Muzică
– Constantin Rotaru, versuri – cutare, adică poetul nostru, care avea să se
dezică…”
Iată şi textul
rămas fără… tată-autor:
„Un steag măreţ partidul
are
Mereu pe culmi desfăşurat;
Te uită, pânza lui răsare
Şi peste plaiul meu bogat.
Moldova mea înfloritoare,
Picior de plai întinerit,
Ca răsărita după soare
Te-ntorci cu faţa spre partid”.
Poate şi-l aminteşte şi cineva
dintre domniile voastre, dintre foştii cântăreţi de cor, prezentatori de
programe…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu