POEME DIN REVISTA

Pacientul român

                       The English Patient

                                 Michael Ondaatje

A-ţi aminti din memorie de memorie?...

Precum de ceva mai curând pierdut, decât prezent,

Amestec de luciditate şi fantezie,

Jumătate om deplin, jumătate – pacient?

A-ţi aminti din memorie de memorie

Ca proprie refacere din nerecunoscut,

Deja din neant de vremuri şi de istorie?

Dar şi din câte-i afla din nesigurul trecut

Amintindu-ţi din memorie de memorie,

Nu uita să uiţi! – de nu tot, negreşit – cât mai mult!

Sus

Pe culmile Parnasului

ca şi pe culmile disperări – zeii

muzele

gheaţa

şi o concentraţia de poezie în sânge

depăşind nivelul

compatibil cu viaţa…

Deznodământ fericit

Aşa

generic şi generalizator

(cum cândva pionierului ţăranului minerului

sau chiar ostaşului necunoscut…)

merită probabil să i se înalţe un monument

şi străbunicului care a murit

pe când aveau vreun strănepot pe genunchi

spunându-i bineînţeles stră-

poveşti nemuritoare cu obligatorul deznodământ fericit

zis happy end…

Bocet după Ana-anA;

Ana, anA!! Ana, anA!! – Manole

o boceşte  îndoit pe Ana-anA

AnAnA, AnAnA

Ana, anA!!

pe numele ei adevărat

dar şi rostit

de la coadă spre cap.

Extaz

Când cu tine

mi-e cel mai mult

şi mai bine

mărul lui Adam

se sfarmă noduri în gât

stăvilind

excesul de sine.

Portretul unui final de secol

Se ducea dracului Uniunea Sovietică

se risipea! O, ce veste minunată

se răspândea!

Finalul de secol XX

bătea înverşunat la maşina de scris

având atâtea de anunţat

atâtea de spus

finalul de secol de sine însuşi surprins!

Secolul dactilografia ca un apucat

bătea bezmetic în claviatură

încât literele cu cositorul din dinţi

ferfeniţa banda maşinii de scris

de zburau din ea zdrenţe-zdrenţe mici

care-i săreau secolului-dactilograf în faţă

pistruindu-i-o cu negru

pestriţ.

Vă mai amintiţi?...

Pagină facebook

Ce iluzie şi cu numărul prietenilor

devalorizaţi până la lipsa de importanţă a

statisticii facebook

conform căreia deja ai avea

peste 3 000 de… (las gol

spaţiul dintre „…”)

când de fapt

necruţătorul timp nu ţi-a lăsat în viaţă

nici măcar trei prieteni

şi aproape o

întreagă generaţie…