Leo BUTNARU
În orizontul conştiinţei
În deplina
năzăririi pace
se face
că-mi văd propria
conştiinţă
sau fire
(dacă eventual
există vreo deosebire
între conştiinţă
şi fire);
oricum
ceva ca o câmpie
netedă întinsă
încât de-ar fi
să-ţi fugă câinele de acasă
pe necurmata
netezime
l-ai vedea şi a
treia zi alergând undeva
a slobozenie
peste câmpia întinsă care
pentru propriu-mi
văz rămâne nici pe departe cuprinsă
între
orizonturile unei intimităţi omeneşti (vă daţi seama
aceasta ar fi
imensitatea imensităţilor – intimitatea omului)
iar undeva nu
prea departe
(ca să pot
distinge contururi) zăresc parcă
silueta unui mare
truditor
să zicem – cu
oarece confuzie – Confucius
sau poate
ceva mai tânărul
decât el Socrate:
stă
aşa
încovoiat din
spate
în mână cu un
chitonog rudimentar pe care
îl tot înfige
îl tot înfige în
conştiinţa
sau în firea mea
sădind ceva…
sădind ceva…
sădind ceva…
Punctul
Lui Dumitru Augustin Doman
Şi punctul mort
va reînvia odată cu vieţile care vor ajunge la el
la punctul mort
şi punctul va fi
din nou viu
neameninţând
destine
acţiuni
iar morţilor ce
vor reapărea în Ziua Învierii
le va reintra
sufletul pe gura
din care li se
urcase la cer
în grădinile
respiraţiilor – adică
foştii morţi îşi
vor reprimi duhul pe care şi-l dăduseră
şi va fi o mare
taină fremătătoare în aceste Circuite ale Învierii
oamenilor morţi
şi punctelor moarte
şi lume multă va
reîncepe să vorbească în limbile sanscrită şi latină
şi alte limbi
care de veacuri se considerau moarte
şi care în Ziua
Învierii vor reînvia şi ele
cu tot cu
vorbitorii şi scriitorii lor stinşi
de prin
antichitate – până la naşterea lui Hristos
unul din ultimii
vorbitori de latină încă vie (cel puţin
pe Peninsula
Sinai
alias Asia Apuseană); da
latina limbă ce
avea să moară şi ea
după Pilat din
Pont ce se spălase pe mâini
şi pe dinţi se
spălase de limba latină ce era deja
pe cale de
nefiinţă vorbită;
şi la Înviere din
ceruri se va auzi: „Iată omul reînviat”
şi „Iată limba
reînviată”
despre punct
tăcându-se pentru că
se va subînţelege
de la sine că va reînvia şi punctul mort
iar într-o nouă
viaţă Pilat ar fi învăţat şi el o limbă
franceza sau
engleză să zicem
după care
să se numească
Pilat din Point adică
Pilat din Punct
şi de la capăt, –
şi pune virgulă, pentru că
spre deosebire de
punct
virgula nu moare
niciodată
deci nici nu
reînvie
ceea ce nu
înseamnă că nu e sensibilă la tristeţi la drame
pentru că iată,
virgula pare
o lacrimă căzând
invers
spre cerurile
unde se reînvie.
Nicio garanţie
De mori
şi te naşti din nou
nu e o garanţie că vei şti să trăieşti mai omeneşte
că vei reuşi să faci ceea ce visai să faci
în prima viaţă
dar nu ai reuşit
că vei fi mai bun
mai evlavios
că vei fi longeviv
încât
să reînvii direct din viaţă
fără să mai şi mori.
Vârf la toate
enervându-te la culme
cărţile unui oarecare Leo Butnaru
care nu se ştie din ce considerente
a fost trecut în panteonul clasicilor
literaturii române
şi împrejurimilor…
Dezagregarea şi, eventual, evacuarea trecutului
La bucătărie
trecutul se
dezagreghează iminent
în cratiţe
borcane
pachete
de celofan
în antarctica
sau antarctida frigiderului;
trecutul cu miros
de mirodenii
în special de
frunză de dafin
piper negru
brânză de oaie
cir
diverse compoturi
şi aburi – aburii
trecutului
trecuţi sau ba
prin hota de
evacuare…
…iar în fapt de
seară
dar mai ales la
prima faptă matinală (scoaterea gunoiului)
pubelele oraşelor
dau senzaţia că ar fi tocmai ele
unicul perpetuum
mobile – cel al resturilor care sunt de fapt
produsul numit
filosofie existenţială
Faţă în faţă
Pauză de plimbare. În parc
un om de zăpadă. Ceva timp
stăm faţă în faţă
tăcând. Cum s-ar spune
am găsit limbă comună.
Aşadar
stau faţă în faţă
cu omul de zăpadă
atât de alb
încât îmi pare că stăm
faşă în faşă.
Ego / nos
Lui Arcadie
Suceveanu
Dintr-o bulă şi un dozimetru
s-ar putea asambla un buldozimetru
însă care nu sapă lumea de dinafară
ci sapă omul pe dinăuntru
râmând un şanţ psiho-biologic
sau o cămară,
iar odată ce, pe jumătate, buldozimetrul vizează radiaţia
el îţi poate declanşa exploziv
sau îţi poate opri creaţia
dar mai ales recreaţia
încât la un moment dat te poţi pomeni cu toate
îndoielile sau certitudinile stopate
în intenţia de a fi şi a trasa prin fire
nişte drumuri neasfaltate
astfel conştiinţa ta căzând – integral sau pe jumătate –
sub incidenţa celebrului vers
tu te-ntreabă şi socoate
adică există aici un nodul, un hil
între aut aurea medioctitas şi
aut nihil
posibil să existe şi un loc pe lângă academie
unde buldozimetrul interior
se întâlneşte cu buldozerul de teren al lui Arcadie
care face prrr poc prrr poc
cum pârâia pe timpuri guvernul Boc
Bineînţeles, buldozerul lui Arcadie se leagă (azi
se zice: lego) cu
Et in Arcadia ego!
Iar buldozimetrul oarecât mai sfios
se rezumă a-l cita pe Coşbuc:
Şi-mi vine să-mi înalţ fruntea şi
s-o scutur veselos
Şi să strig în lumea largă: Et in
Arcadia nos!
de aici încolo crezându-se că e acceptabil finalul
când intervine, neegoist, pluralul şi
cu forţe unite – ego
nos alter ego alter nos –
se pot plăsmui poeme de rase atât de diferite.
P.S. Ar fi de reţinut că, împreună cu Arcadie,
încercăm a zădărnici posibilitatea în care
s-ar recurge la procrearea-adulter
dintre buldog şi zer-
o
ajungându-se la infernalul buldogzer.
Dolly
Acolo pe unde pe unde negre trece doar
umbra nefiinţei
nu mai e valabilă măsura de a i se da
Cezarului ce e a(l) Cezarului
acolo pe unde pe unde trece luntraşul Charon
– lui
totdeauna i se dă mai mult decât
Cezarului:
tot!
De aia gondolierul
Styxului duce dincolo de apa uitării până şi oaia Dolly
care însă nu e
primită nici în iad
din acelaşi motiv
din care nu a
fost admisă în rai – biata Dolly nu a fost creată de Dumnezeu
sau de zei
în ceruri
nicicând nefiind folosite eprubetele…
Astfel că biata
Dolly este unica fiinţă plimbată de gondolier
pe toate cele
şase râuri care separă iadul de lumea celor vii
Acheron Cocytus
Piriphlegethon Lethe Mnemosyne
al tristeţii al
plângerii de foc cel al uitării al memoriei (şi lipsei acesteia)
şi Styxul vă
spuneam – râul urii
adică precum la Dostoievski – al
vinovaţilor fără de vină
cel puţin în ce o
priveşte pe Dolly cea cu obolul între buze
pe care o tot
poartă în gondola sa bătrânul luntraş derutat…
Foarte frumoase poeme!
RăspundețiȘtergere