7.IV.2015
Am vizionat prima parte din spectacolul
„Danaidele” de Silviu Purcarete. Presupun că a fost extrem de lăudat, însă mie,
pe alocuri, mi se pare a fi un spectacol cam gălăgios, plus o vânzoleală… regizorial-artistică în căutarea efectelor
scenice originale, în înfăţişarea, organizarea şi mişcarea actorilor. Chiar te
întrebi: oare în Grecia Antică, în amfiteatre, se vocifera cu atâta sârg şi
risipă de efort?
Dar, în mare, sigur că e un spectacol demn şi de
elogii, unde mai că în el joacă Radu Beligan şi Victor Rebengiuc la vârstele
lor… sus pălăria!
8.IV.2015
Aseară, am vizionat partea a 2-a a „Danaidelor”
lui Silviu Purcărete. Entuziasmul, admiraţia nu s-au revanşat, spectacolul
abundând în simetrii de dragul simetriilor, dar, pare-se, în această parte, e
mai puţin gălăgios. Chiar dacă şi aici continuă un carusel al ţipălăilor,
agitaţi în spirit de turmă, aiuriţi etc. Uneori, salturi şi zvâcnete de piei
roşii. Nu ştiu din ce raţiune jumătate din textul rostit sau îngânat a cântec e
în franceză (nici măcar în giacă), găsind, eu unul, că el ar fi fost absolut
adecvat în română. Regie ca efort de a ordona îmbulzeala, aglomerarea. Unele
simetrii geometrico-regizoriale par a fi de dragul simetriilor, găselniţe de
dragul găselniţelor. Altele, cu înţelesuri/ subînţelesuri accesibile doar
regizorului, nu e sigur – că şi actorilor prinşi în iureşul montării; iureş
care subţie la minim solemnitatea, gravitatea care, se pare, erau specifice
antichităţii, unde toţi ţineau cont de omniprezenţa zeilor, de privirea
acestora atotcontemplatoare, înregistratoare, pedepsitoare.
În fine, tainic, sentimentul/ gândul că e un
spectacol din categoria celor adresate în special snobilor. Pe scurt, pe
alocuri, „Danaidele” devin „Dananaide”…
Şi, pentru că suntem în acelaşi spaţiu de
inspiraţie scenică, nu putem să nu comparăm, pentru a concluziona că
„Danaidele” sunt cu mult în urma „Trilogiei antice” a lui Andrei Şerban,
considerată cel mai bun spectacol din ultimii douăzeci de ani, jucat în
România. Silviu Purcărete are a se considera că montarea sa „Titus Andronicus”
a fost plasată a treia în această nobilă ierarhie a scenelor şi avanscenelor.
Pentru
cei interesaţi de acest spectacol, îl pot viziona la adresa:
https://www.youtube.com/watch?v=3Xi3EbjIBcM
Puteai macar sa pui o fotografie din spectacol.
RăspundețiȘtergerePuteai să fii mai atent: cu o fotografie din spectacol încep, nu?
Ștergere