PLOAIA DE
GÂNDURI
Ploaia de gânduri…
Se înşeală cel ce crede că ploaia de gânduri nu ar însemna decât o expresie idiomatică, o
metaforă, nimic altceva. Adică, o spusă aşa, aproape într-o doară – ploaie de
gânduri, – fără substanţă… reală, materială, cum ar veni. Nimic altceva decât o
expresie lipsită de conţinut palpabil, de efectul vizibil ce este posibil să
fie identificat, constatat, atestat ca fenomen aievea. Însă eu îi pot demonstra
oricărui neîncrezător, de-l cheamă Toma sau altcumva, că nu are dreptate, că se
înşeală, că se pripeşte să spună că nu, nu, dragii mei, ploaie de gânduri –
reală, palpabilă, constatabilă sub aspectul prezenţei ei ca materie, fie asta
şi cenuşie, – nu, nu există atare ploaie. Asta nu e decât aşa, o expresie
idiomatică, o metaforă, o comparaţie ezoterică, să zicem, cu cine ştie ce
fenomen dorit de om, dar ne-dat de Dumnezeu sau, pur şi simplu, de Magnum Misterum
Universalis. Dacă aş întâlni un astfel de sceptic, un neîncrezător în ploaia de gânduri, sau dacă nu l-aş
întâlni aşa, faţă în faţă, dar i-aş cunoaşte numărul de telefon, i-aş suna şi
i-aş spune să vină în ziua cutare (da, într-o zi anumită dintr-o serie de
patru; veţi afla mai jos ce e cu asta), la ora cutare, în locul cutare şi să
aştepte, să vadă că el va fi plouat chiar de o ploaie de gânduri.
Iar locul nu e altul decât acesta, de lângă blocul numărul 11 de pe strada
Libertăţii, la dreapta de intrarea numărul 4, ultima cum ar veni, lângă cutia
în care se află ceva montat de cei de la distribuţia de gaze. Exact acolo e
locul, pentru că sus, la etajul 12, locuim noi, familia noastră, iar de la
balconul situat în dreptul cutiei galbene, unde s-ar putea afla eventualul
curios, eu i-aş putea demonstra existenţa ploii de gânduri…
El, neîncrezătorul, stă acolo, jos, la locul convenit, iar
eu, astupându-mi urechea stângă cu degetul arătător al mâinii din aceeaşi parte
a trupului, îmi înclin uşor corpul peste balustrada balconului şi, prin urechea
dreaptă începe să ţâşnească un jet subţire, care şi este ploaia de gânduri. Mai
bine zis, e transpiraţia ce se adună în jurul creierului meu după o perioadă
intensă de gândire în care mă aflu, auto-supunându-mă ei timp de patru zile
consecutiv. Exact patru zile de cugetare intensă sunt necesare pentru ca, în
capul meu, să se adune cantitatea de transpiraţie cauzată de îngândurarea-mi intensă, pe care
să o proiectez, dintr-o ureche, apoi din cealaltă, peste balconul de la etajul
12, pentru ca cineva din cei aflaţi jos, simpli trecători, să simtă ploaia mea
de gânduri, chiar dacă mai toţi ei ar crede că e, totuşi, altceva acel jet.
Nu ştiu dacă în demonstraţia mea şi luarea prin surprindere
a celor de jos ce ar putea crede că începe să bureze şi ce rău le pare că au
lăsat umbrela acasă, ducând, surprinşi, mâna streaşină la ochi şi privind în
sus – nu spre balconul nostru, ci la cer, – nu ştiu, zic, dacă în declanşarea
imprevizibilă a unei reale ploi de gânduri sau doar cauzată de efortul gândirii
în formă de transpiraţie, – nu ştiu dacă aşa ceva ar putea fi calificat drept
cinism, obrăznicie, încălcare a ordinii publice. Tocmai din atare motiv am şi
renunţat să-i surprind trecătorii pe sub balconul nostru, acolo, jos, lângă
cutia galbenă a celor de la distribuţia de gaze, – de a-i surprinde – de cele
mai multe ori neplăcut, cred, – cu ploaia de gânduri. Însă nu exclud să-i pot
demonstra oricărui doritor, cu care ajungem la înţelegere, cu care convenim ce
şi cum, când (la răstimp de patru zile) şi unde (lângă cutia galbenă de sub
balconul nostru de la etajul 12), – de a-i demonstra că ploaia de gânduri nu e
numai şi numai o expresie idiomatică, o metaforă, o zicătoare, ci e chiar
realitate.
E drept, uneori, mi se întâmplă şi neplăceri cu propunerea
mea de a demonstra – etcetera, cum a fost şi în cazul unui bărbat ce arăta
destul de bine îmbrăcat, chiar inteligent la înfăţişare, însă care, după ce mă
ascultă, întrebă (probabil, cu oarece doză de cinism): „Dar spune-mi,
stimabile, ţi se întâmplă vreo ploaie de asta, de gânduri, cu grindină?” – după
care îmi întoarse spatele, luând-o spre locul unde avea de mers. Iar eu nu am
făcut decât să izbucnesc în râs! Exact aşa procedez şi când proiectez, dintr-o
ureche sau alta, jetul ploii mele de gânduri şi văd cum acolo, jos, lângă cutia
galbenă, unii trecători se smulg ca arşi din mersul lor agale, sărind într-o
parte, ducându-şi mâna streaşină la ochi… – şi celelalte, de care vă spuneam
mai sus. Iar eu râd acolo, la etajul 12, slobozind pe o ureche, apoi pe alta
ploaia de gânduri, fie – de transpiraţie cauzată de intensitatea cugetării,
care mi se adună patru zile şi nopţi în cap, în jurul creierului care,
probabil, se simte ca un acvariu al divinităţii, al raţiunii supreme, al…
Da, patru zile şi patru nopţi de gândire, după a doua din
ele începând să simţi cum creierul tău pare a se afla sub presiunea de 4 sau
chiar de 5 atmosfere; presiune dublă, concomitentă, din interior şi din
exterior; presiune centrifugă şi presiune centripetă, cum ar veni, acţiunile
mutuale, în contrasens, ale cărora fac ca bietul nostru creier uman să nu
explodeze, împrăştiind prin univers noi miriade, noi constelaţii de gânduri
luminoase, intense, fosforescente, auroase, ce sporesc lumina… În genere –
lumina, de pretutindeni… Inclusiv din alte creiere… Chiar reciprocitatea celor
două presiuni face ca eu să nu simt durere, ci, din contră, să mă afund parcă
într-o minunată stare de euforie, din care mă trezeşte necesitatea irezistibilă
de a demonstra lumii existenţa aievea a ploii de gânduri…
Bine, admit că aceasta ar putea fi nu ploaia gândurilor
propriu-zise, ci doar transpiraţia rezultată în urma cugetării intense… Da,
sudoarea… Pentru că, precum spunea domnul Strălucian… Strălucian sau Lucian?...
Lucian, se pare totuşi… Precum spunea domnul Lucian Blaga, nimic nu e uşor pe
pământ, că roua nu ar fi decât sudoarea privighetorilor ce s-au ostenit toată
noaptea cântând…
Iar acum eu mă aflu în a patra noapte de cugetare intensă,
când îmi vine în gând şi ceea ce spune domnul Strălucian… nu, Lucian… Da, sunt
în a patra noapte, astfel că, dacă cineva doreşte să se convingă că există
aievea ploaia de gânduri, mâine dimineaţă poate să vină pe strada Libertăţi,
bloc 11, scara 4, lângă cutia galbenă instalată acolo de cei de la distribuţia
de gaze. Eu o să privesc peste balcon şi, dacă îl observ, bineînţeles că nu voi
amâna să încep demonstraţia…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu