CU IANUS LA VATICAN

O sugestie despre inventar şi nimburi

                   /Din Jurnal de Italia/

Aseară, am fost urmărit, mintal, imaginativ, de înfăţişarea unuia din cei câţiva Ianus văzuţi în Muzeul Vaticanului. M-am fotografiat în preajma acelui bust al Zeului cu două feţe. Bustul are numărul de inventar 1078,  plasat pe soclu. (Am văzut şi un alt Ianus, cu numărul de inventar aplicat undeva sub umărul stâng sau, poate, sub umărul drept, incertitudinea persistând ca o problemă fără soluţie, – fiindcă cine ar putea preciza care e umărul stâng al celui cu două chipuri?) Chipuri plaste ceafă la ceafă, sau poate – de asemenea valabil – Ianus fiind ins în genere lipsit de ceafă; chipuri privind nu atât în direcţii opuse, cât spre cu totul alte timpuri… Prin urmare, acesta e o întrebare fără rezolvare – care o fi stângul şi dreptul umăr al zeului bifrons – cel privit/ privind din trecut spre prezent sau din prezent spre trecut? Astfel că Ianus e o întreagă vârtelniţă a propriilor sale umere care nici până astăzi nu se ştie care e dreptul, care e stângul – un titirez amnezic, o alba-neagra indefinită… incoloră, deja, a propriului sine. Iar mie unuia mi se mai pare că primordialul rege divinizat, avansat la rang de zeu, nu a fost  solicitat de Vechiul Testament, pentru a nu destabiliza rânduiala: cel cu două chipuri ar fi meritat şi două nimburi?

Ianus este zeul-bust niciodată văzut în deplinul său stat. Cum ar fi arătat zeul bifrons  cu două chipuri fiecare cu câte doi ochi ce privesc exact în direcţii opuse, pereche şi pereche, între o ureche şi cealaltă ureche, patru şi ele, pentru cele două chipuri bărboase ale zeului-bust? Ne întrebăm – cum ar fi trebuit să fie continuat zeiescul stat din creştet spre călcâie? Să fi avut patru mâini – de înţeles că nu era mare ghes, odată ce Buddha are vreo sută, o vârtelniţă de braţe. Însă cu Ianus anatomia ar ieşi cam slută, gândindu-ne cum ar fi trebuit să fie plasate/ angrenate cele patru picioare – două păşind spre viitor, celelalte două – îndărăt spre trecut, pentru ca în rezultat niciun pas să nu poată fi făcut. Just sau injust, însă Ianus rămâne a fi zeul-bust ca şi cum trunchiat sau pur şi simplu – zeul-neterminat, nedeterminat, dacă nu chiar absolut greşit conceput la trup, poate – mai puţin la cult (fie acesta chiar oarecum frust), încât augustul neterminat mi se pare potrivit să fie reciclat şi re-declarat patronul fotografilor ce ajustează zi şi noapte poze 3 X 4 pentru acte. În muzeul în care se tot iau, se tot iau cadre, este necesar un patron al fotografilor.