ION BARBU
În câte vreo crăpare de zori
nătângă
trezindu-se din somn sau din
beţia matematicii şi
regăsindu-şi propriile
probleme – unele
de-a dreptul ne-dragi – îşi
trăgea nădragii şi
sughiţând a dezorientare
pornea la
obişnuita-i promenadă spre
Capşa în
timpul căreia (în gând pe
îndelete)
încerca (a mia oară!) să
analizeze raportul dintre
Beyrut şi
Forul (nici măcar Farul!)
de la Triseta
(naiba ştie ce ar mai
însemna şi atare raport care –
simţea el – favorizează
totuşi
expunerea sa faţă de lumină
împăcându-l oarecum cu
acest Univers dis-
proporţionat în care
încă nu se ştie ce este mai
puternică
viaţa sau moartea
mai
apoi
scriind toate astea atât de
ermetic în
româneşte încât trebuia să
se auto-traducă în
româneşte
spre a ajunge la concluzia
că în jocuri secunde
de fapt elabora o
arhitectură care-i semăna
şi strigând a uimire:
Poezie tu diavolului pieire
cu frumuseţea încercând
păcatul
despicând apele roşii şi
inima de piatră şi
făcând ca îngerii să
coboare uriaşele scări ale
imaginaţiei mele; tu verb
întrupat în verb
sau literă încifrată-n
număr sau
gălbenuşul oului dogmatic
primordial de fapt
nu eşti atât de fioroasă nu
eşti atât de nemiloasă şi
nicidecum materială –
pentru că eşti
chiar aerul revărsat de
Dumnezeu în tine şi
din tine iarăşi revărsat în
Dumnezeu boare
schimb de respiraţii gură
la gură cu
îngerii tu Poezie
diavolului pieire!
25. XII. 2001
CIORAN
...nu e căderea mea să-mi dau cu părerea
despre
acest sau alt mare filosof – un
român din popor – vă
cam daţi seama la cine m-aş putea referi.
Nu
sunt din cei care suspectează cancelaria
proniei de
birocratism antiromânism – catastiful e
deschis vraişte: oricine poate citi numele
sapientului care întruneşte
dubla condiţie „cu obscuritatea” sau doar
pe cele ale ambiguităţilor existenţei –
gândesc în
acest amurg când
în orice direcţie ar zbura
corbii taie diametral cerul – un
clişeu geometrico-melancolic inevitabil;
corbii
fâlfâind jos razant peste
ţiglele sângerii-afumate ale
gării din Sibiu peste
peronul înserat pe care urmăresc cu
angoasantă fascinaţie spectrala anti-
dialectică
a
vedeniei filosofiei.
Din volumul : Leo Butnaru - "În caz de pericol", Ed. "Junimea", Iaşi, 2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu