Jacques PRÉVERT: VEȚI VEDEA ATÂT CÂT VEȚI VEDEA

DUMINICĂ

Pe Bulevardul Gobelins printre arborii stând smirnă

O statuie de marmură m-a condus de mână

Azi în zi de duminică cinematografele-s pline

De pe ramuri păsări privesc la omeneasca lume

Iar statuia m-a-mbrățișat dar n-a văzut  nimeni

Decât un copil orb care mi-a făcut din deget.

CALUL ROȘU

În manejul minciunii

E calul roșu al surâsului tău

Se tot rotește

Și eu stau acolo ca plantat

Poți să zici

Cu tristul realității bici

Și nu am nimic a spune

Surâsul ți-i la fel de adeverit

Ca adevărul meu împătrit.

TOAMNĂ

Un cal se prăbuși-n mijloc de alee

Peste el frunzele prind a cădea

Dragostea noastră tremură

Și soarele de asemenea.

LA MICUL DEJUN

El și-a turnat cafea

În ceașcă

A turnat lapte

În ceașca de cafea

A pus zahăr

În cafeaua cu lapte

A mestecat

Cu lingurița

Își bău cafeaua cu lapte

Apoi lăsă din mână ceașca

Fără a-mi spune un cuvânt

După care își aprinse

O țigară

Dând drumul la

Inele de fum

Scutură scrumul

În scrumieră

Fără să-mi vorbească

Apoi se ridică

Punându-și pălăria

Îmbrăcându-și trenciul

Pentru că afară ploua

Și a plecat

Prin ploaie

Fără a-mi spune un cuvânt

Fără a privi spre mine

Și eu mi-am luat

Capul în mâini

Izbucnind în plâns.

ALICANTE

Pe masă o portocală

Rochia ta pe covorul greu

Și tu în patul meu

Dulce prezență a prezentului

Prin vălurate perdele

A nopții răcoare

Căldura vieții mele.

VARĂ

O înghețată pe nemâncate

Singur la aman fără un ban

O fată de șaisprezece ani

Mai stând în picioare

Place de la Concorde

În amiaza de cinșpe august

În plin soare.

VEȚI VEDEA ATÂT CÂT VEȚI VEDEA

O fată goală înoată în mare

Un bărbat bărbos pășește pe apă

Minunea minunilor unde e

Miracolul anunțat de cu vreme?

PRIMA ZI

Cearșafuri albe în dulap

Cearșafuri roșii pe un pat

Un copil în mama sa

Mama în spații ce dor

Tatăl pe coridor

Coridorul în casă

Casa în oraș

Orașul în noapte

Multă până dimineață

Moartea în strigăt

Copilul în viață.

CÂNTECUL PĂSĂRII

Pasăre ce zboară-atât de lin

Pasăre roșie caldă ca sângele

Pasăre-atât de tandră pasăre hazlie

Pasăre care dintr-o dată se sperie

Pasăre care brusc lovește

Pasăre care vrea să evadeze

Pasăre singuratică și agitată

Pasăre care vrea să trăiască

Pasăre care vrea să cânte

Pasăre care vrea să țipe

Pasăre roșie caldă ca sângele

Pasăre ce zboară-atât de lin

Aceasta e inima ta copilule drag

Inima ce bate atât de trist din aripi

În pieptul tău atât de dur și de alb.

GRĂDINA

Mii și mii de ani

Nu sunt îndeajuns

Pentru a spune despre

Mica secundă din eternitate

În care m-ai îmbrățișat

În care te-am îmbrățișat

Într-o dimineață cu lumină de iarnă

În parcul Montsouris la Paris

În Paris

Pe pământul

Pământul care e o stea.

DREPTUL DE A PRIVI

Tu

Eu nu te mai privesc

Viața mea mai mult

nu te privește

Îmi place ceea ce-mi place

și asta mă privește doar pe mine

și mă vede

Îmi place ceea ce-mi place

eu le privesc

ele îmi dau dreptate.

BARBARA

Amintește-ți Barbara

În acea zi ploua ne-ncetat peste Brest

Și tu pășeai surâzătoare

Frumoasă încântătoare

Sub ploaia abundentă

Amintește-ți Barbara

Ploua din plin peste Brest

Și eu te-am trecut strada Siam

Tu surâdeai

Și-ți răspundeam la fel surâzător

Amintește-ți Barbara

Tu cea pe care nu o cunoșteam

Tu cea care nu mă cunoștea

Amintește-ți

Amintește-mi acea zi

Nu uita

Bărbatul retras într-un pridvor

Ce te strigă pe nume

Barbara

Și tu ai alergat prin ploaie

Radioasă încântătoare

Aruncându-te-n brațele lui

Amintește-ți Barbara

Și nu mă mustra că te-aș fi tutuit

Tuturor celor pe care-i iubesc le spun tu

Chiar dacă n-a fost să-i văd o singură dată

Le spun tu celor ce se iubesc

Chiar dacă nu-i cunosc

Amintește-ți Barbara

Și să nu uiți

Acea ploaie înțeleaptă și bucuroasă

Pe fericitu-ți chip

Peste acest oraș fericit și el

Acea ploaie peste mare

Peste zidurile arsenalului

Peste bărcile din Ouessant

Ah Barbara

Ce război trăncănitor

Ce-ai ajuns tu ce te-ai mai schimbat

Sub această ploaie de fier

De foc și de sânge

În brațele celui care te mângâie

Îndrăgostit

Care e mort dispărut sau poate încă-i viu

Ah Barbara

Peste Brest plouă fără-ncetare

Cum ploua și-atunci

Dar nu mai e același lucru totu-i distrugere

Asta-i ploaie de doliu de groaznică pustiire

Și nu mai e furtună

De fier de oțel și de sânge

Pur și simplu norii

Precum câini de pripas

Au dispărut prin ape din Brest

Și vor putrezi departe undeva

Cât mai departe de Brest departe

Unde n-ar mai fi rămas nimic.

CÂNTEC

Noi în ce zi suntem astăzi

Suntem în toate zilele-roi

Prietenul meu

Noi suntem în viață

Dragostea mea

Ne iubim și viețuim

Viețuim și ne iubim

Și nu mai știm ce este viața

Și nu mai știm ce este ziua

Și nu mai știm ce-i dragostea.

IMENS ȘI PURPURIU

Imens și purpuriu

Peste Grand Palais

Soarele iernatic apare

Și dispare

Ca el și inima-mi va dispărea

Și tot sângele meu va porni

Să te caute

Dragostea mea

Frumoasa mea

Și te va găsi acolo

Unde te vei afla.