aruncă dards-uri peste
prelunga Dardanele
oblic – spre Maroc
cum ar veni – în stânga
sau în curmeziș
diagonal, pe dreapta
spre nevecine țărmuri spaniole...
se vede clar că-au fost doar lirice iluzii
și nu e cazul să dârdâim de frică –
nici pomină de vreun casus belli
căci dards-urile-n zbor peste Dardanele
nu sunt decât stoluri călătoare
de, admitem, lăstuni, sticleți
sau rândunele.
în nopțile de vară se întâmpla
să mă gătesc de somn pe prispa casei.
Iar uneori nopțile erau atât de senine
erau atât de clare
încât aievea
sau, poate, doar în imaginația mea
de creștin prichindel mers la biserică
se părea că sus, sus
departe, stră-
departe se zărește cum licărește abia-abia
fulgurația ușor agitată a
nimbului vreunui înger.
Așa ceva.
ce vălurea ușor
abia-abia
hăt în culme de nadir
ar fi fost pur și simplu un fir
desprins întâmplător
din poala
Sfântului Patrafir
al Lui Dumnezeu.
Așa ceva.
vor cunoaște inima mea?
Federico García Lorca
dezgolindu-se până la scoarță
până la – pe tulpină – parazitara iască
de fapt astfel arborii își pierd memoria
până în primăvară uitând să mai crească.
o așchie din ținerea de minte
cât să nu uite să scârțâie
(astfel ei gem)
și
să îmbătrânească.
la ieșirea din iarnă
ar putea ajunge lemn de strană
sau de altar
însă amnezic
complet lipsit de memorie
el nu-și mai amintește ce-i aia strană
ce-o fi cela altar
plus că, la o adică,
nici arborilor morți nu le mai e de folos
nici smerenie
nici tu glorie.
pe cât venită
pe atâta dusă
de nu te mai pricepe
academia de pe-aici
de-i zici gânduri mari
ori gânduri mici
ițite din cugetul tău, zău, ciudat
budist, nepretențios
sau cu tâlc ales
vălătucit metodic
ca feșele-n turban
sau pâsla rotunjită-n con de fes.
Plus că ideile-ți mai au deosebire
în izvodire
unduire și, cum se zice
prinderea firului
răsărind și înălțându-se străveziu-invizibile
la auzul oboiului țiuitor
odată cu vipera fachirului.
dragostea celor trei
sau mult mai multe portocale
specimene solare
aproape supranaturale,
însă e de spus din capul locului –
oricâte ar fi la un loc
în al pârgului soroc
în amorul lor colectiv cele trei
sau mai multe portocale
nu pot fi considerate amorale
pentru că oricum am da-o
de vrem sau nu vrem
până sunt culese
apoi vândute fruct cu fruct
sau toate en gros, la hurtă – fiece grădină
de portocali pe rod
e predestinată a fi
un imens harem
și fiece portocală – o cadână.
Clătinat peste templu, indolent scuturând adagii și poeme.
Printre baghetele bambusului Buddha unui nor dolofan
Iscodește hieroglife, sugerate confucianiștilor de teme.
De foșnete murmurate ce se-nalță la cer sau coboară în tină,
Oglindită în negru adânc ca tușul din călimară, ad hoc oferită
De un heleșteu întreg hașurat de bambus prelungit în lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu