DUPĂ MERSUL PE APE...

 
Deocamdată negăsind....

 
Având motivele Sale secrete
Dumnezeu deja chibzuiește cum
ar putea inventa dez-
inventarea parantezelor
și altor semne obsesive în
lumea cerească și cea sub-
                                         cerească
deocamdată negăsind soluția dez-
inventării unor invenții
și văzându-se nevoit a trage concluzia
(de etapă)
că e mai ușor făcutul
decât desfăcutul. 
 
Timpul, Sisif, pietroiul...
 
Din mersul îndărăt al tăbârcirii pietroiului
pe care îl împinge cu spatele
cu omoplații supraîncordați
în mâini ținând Ecleziastul
Sisif citește despre timpul de aruncat pietrele

și de timpul de adunat pietrele
după care urlă:
 
– Dar de ce nu și pentru mine, Doamne?
De ce nu și pentru mine?!...
 
 
Parte și întreg
 
Iată poezia
iată filosofia
iată toate testamentele vechi și noi
și cele încă nescrise... – toate
din părți de vorbire
și
deplin
din monolitul
infinit al muțeniei cosmice.
 
Iată părțile
iată întregul...
 
 
După mersul pe apă
 
Știu, Doamne,
am văzut cu ochii mei, cărora
nu le venea să creadă ce văd;
de mirare
am scăpat din mâini în mare năvodul cu pește;
                                                dar
nu se putea să văd cu ochii mei
și să nu cred că chiar Tu
pășeai pe unduirea apei;
mergeai, cum aș merge eu pe praful drumului,
pe nisipurile Nazaretului....
 
Dar oricum, Doamne Dumnezeule, să știi că,
iată, această barcă a mea
stă mereu gata să te poarte,
eu fiind umilul vâslaș –  
să nu obosești, totuși, Doamne,
pentru că atât de întinse sunt apele lumii,
apele Tale...
 
De la poarta maternității
 
Toamnă aproape banală, cu fața arămie, rigidă.
În curtea maternității, ici-colo vreo îngrămădire de frunze ruginii
aduce a vulpe gravidă.
 
Sus, la etaje, jos la parter, poate chiar la ieșirea din stabiliment
se pun nume pruncilor, în vreme ce-s alungate cu precauție
albine nărăvașe trebăluind prin buchetele de flori târzii
aduse de dragoste și omagiu lăhuzelor cu fața oarecât încă vineție.
 
Aici, în lumea născătoarelor despovărate
ar fi domeniul lui Modigliani modelator de expresii ușor dezolate
oarecum avangardist-clasicist potriviri de fețe alungite pe verticală
și atât de înduioșător și, parcă, predestinat extenuate.
 
Vânătoarea
 
Pe durata destinului
nu o singură dată mi s-a întâmplat
să-mi privesc derutat mâinile goale
de parcă
iar m-aș fi întors de la ecleziastica
vânătoare de vânt...
 
Din epoca vinilului
 
Mărunt-mărunțica gângăvire a vechii plăci de gramofon
probată, rotită din curiozitate
 
sau ca o pisare de sticlă de silex această gângăvire pârâitoare
 
ca zahărul între dinții copilăriei
dulcea lui bucurie trosnitoare în
cele mai minuscule explozii posibile
 
pe alocuri, prin unele șănțulețe vinilul șâșâie ca
nisipul alunecător în clepsidra cu pereți subțiri
în caz contrar nu s-ar auzi absolut nimic (doar
iluzia poetului că ar uzi cum crește iarba...)
 
concluzia fiind că
mai e bun totuși la ceva
vinilul plăcii de gramofon
și face să acționăm manivela patefonului
gramofonului
să-i încordăm arcul în volute, în unde de oțel
și să declanșăm cele 33,5 de rotații pe minut
dintr-o epocă ațipita
dar nu, nu – iată! – și amuțită. Epocă în care
muzica vinilului azi gângăvit, trosnitor era clară
limpede, ca ploile calde sub care
ieșea copilăria mea.
                                Zburdam sub
blânda alicire a stropilor pentru care
trupșorul meu, pielea mea erau cea mai potrivită tobiță
a puilor de îngeri
a îngerului-toboșar Ghiță.
Ploi calde, cumsecade și
care cădeau peste copilăria noastră
peste adolescența noastră ce începea deja
să învețe a valsa.
 
1914-1918. Poeți în război
 
Un tânăr
dar dintru început mare poet german
ce muri în război
sau poate care
supraviețuise ca printr-un miracol
sau un genial poet francez
Apollinaire
ce ieși mutilat din război
năucit, trepanat...
                             – în vis
sau în imaginația-mi lucidă
siluetele lor mi se arată, cum
în prag de-a înnopta
fiecare pe marginea tranșeei armatei sale
aruncă aiurea conserva veacului trecut
sau poate pe a celui abia venit
căruia generalul criminal
i-a tăiat capacul de tablă galvanizată cu baioneta
asemănătoare celei cu care
un dement și mi și
deschisese Cutia Pandorei.