YVAN GOLL - NOUL ORFEU

 

Din poezia lumii

 

Yvan GOLL (1891-1950)

 Alsacian de origine, cu numele adevărat Isaac Lang, fiul unui negustor de îmbrăcăminte. Rămâne orfan de tată la șase ani. A făcut studii în drept la Strasbourg, Fribourg-en-Brisgau și München. A scris în limbile franceză și germană, primele sale poeme ținând de apariția și evoluția expresionismului german. Volumul de debut, „Canalul Panama”, îi apare în 1914, semnat cu pseudonimul Iwan Lassang. În timpul primului război mondial locuiește în Elveția, după 1919 revenind la Paris împreună cu poeta și soția sa Claire Goll, care avea să fie și traducătoarea majorității operelor sale. Redactează revista „Surréalisme”. În 1939 emigrează la New York, revenind în Franța în 1947. Dintre cărțile sale amintim de „Recviem pentru morții Europei” (1916), „Matusalem sau burghezul veșnic” (1922), „Grajdul lui Augias” (1924), „Poeme de dragoste” (1925), „Poeme geloziei”, „Poeme despre viață și moarte” (ambele – 1926), „Cântecul lui Ioan-fără-Țară” (1936 / 1939), romanul „Agnus Dei” (1929).

Prezentul grupaj e din volumul  Le Nouvel Orphee (1923) / Noul Orfeu (1923)

 

În traducerea lui Leo BUNTARU

 

Patru cântece pentru ea

            

            I

 

Să transformi mansarda într-o oază!
Caravana hornurilor merge
Auto-Dromaderele bulevardului sunt departe!
Palmierii cântecului tău fac umbră
Amintește-mi de lungile bărbi roșcate ale poporului tău
Și de peștele-fericire din Mărea Roșie
O toarnă-mi (Toarnă-mi Rebecca)
Verdele lichior al ochilor tăi visători.
            
            II
 
Ia mantiile întregii mele iubiri
Pe umeri tăi prea temători:
Nu tuși! Acopere-te cu suspinele mele calde!
Voi alunga muștele stacojii de la febra ta
Și iată baticul din lână maro
Din privirea mea care alungă frigul iernilor
Inima ta își va găsi izvorul
 
            III
 
Trandafirul Mareșalul-Niel: SOARE
Înflorit pe tulpina înclinată a unui meridian
Și seară de seară petalele tale eterne
Și în fiecare noapte frunzele voastre eterne
Mor
Dar acest trandafir născut într-un pahar cu apă
Ghețari vertiginoși în care bate greu
Marele clopot al inimii mele
Roză îmbobocind în mâna lui matinală:
Și tu te vei dezbrăca atât de repede?
 
            IV
 
Dacă nu aș fi decât țigara aceasta
Umil parfum din care se naște Orientul plural
Flacără pe durata a trei minute –
O, câtă eternitate de trăit!
Stea roșie iradiază ochii tăi înserați
Fluturași sinucigându-se în gazul albastru al ochilor tăi
A muri, a muri acolo unde începe sufletul tău:
Să nu fie decât scrum! Întrucât
Tot ce moare într-o zi devine Phoenix!
 
Mică trilogie alpină
 
1. Valea
 
Pentru a culege flori de nu-mă-uita
În luncă
Ne udăm picioarele
Un prun
O face pe sentimentalul
Cu lacrimile lui violete
Pe-aici sunt vaci
Fete blonde:
Pace, eternă prostie.
            
 2. Muntele
 
Îmi simt inima roșie
Bătând contra pietrelor
O deschid ca pe o bombonieră
Și ofer tuturor
Sufletul meu albastru-celest
Este un nor
Stânca ce mă așteaptă deja de o sută de mii de ani
Capre de munte încrezătoare în fiece destin
Cimbru umed de dragostea unei zeițe
Eu plâng în aceasta imensitate
În care nu sunt decât un simplu om.
 
             3. Ghețarul
 
Zăpadă murdară
Fardul se estompează
Într-un cer vechi
Soare mucegăit
Reziduuri ale eternității
Întreaga bandă a zeilor fugi
Ce să fac cu brațele mele?
Nu mai am pentru ce mă ruga
Claritatea e orbire
Dumnezeu e moartea
Ce coboară din nou
Cu năvalnice lupte
Coboară din nou
Spre viață, dragoste, cafea cu lapte

 

Noul Orfeu 1917

Orfeu
Muzicantul toamnei
Colecționar de stele
Nu auzi tu pământul ce sună a gol
Când cad merele?
Trece o cometă:
De ce nu îți pui o dorință?
Leoaice timide
Mănâncă pâinea din palma ta
Și se plictisesc
Dimineața și seara ciocârliile revin
Fără să fi găsit infinitul
Pârâul îmbătrânește văzând cu ochii
Și florile de nu-mă-uita meditează
La sinuciderea de mâine. . .
Orfeu! Orfeu!
Acesta nu e oxigenul din pădurile nimfelor
Care te-ar face fericit
Ozonul de pe culmi sufocă omul
Iar pământul de mai jos are misterul său
Pe Euridice a sa și infernurile sale
Dar omul
1m 70
68 kg
Ochi căprui
Frunte îngustă
Melon
Certificat de naștere în buzunar
Omul care trăiește
Prin Stat
Democrație
Ziare:
Știe el că se rotește  pe o stea?
Orfeu
Prietenul gențianei și al caprelor de munte,
Tremură când vede omul
Fără vânt fără lună
Prizonier în închisoarea cărnii sale
În orașe de ghips
Tinichea
Hârtie –
Domnule, opriți-vă!
Redingota
Dungată pe talie:
Identifică-ți-vă inima
Europeană de cultură medie
Individ
Cu față ambiguă
Care îndărătul bărbii totdeauna ascunde o femeie
Bisexual
Dumnezeu și Anti-zeu
Recunoaște-l!
Să nu-l cunoști tu pe Orfeu?
El rotește orga cerului
Rotește orbitele planetelor
Rotește acele ceasului pe inima ta
Rotește
Și pământul fragil
Lin
Muzica! Muzica!
Ascultă dragă domnule
Aplică-ți acest nor cosmic
Pe fruntea care te doare
Ce contează încoronarea regilor
Casele de raport
Velodromurile
Și această biserică cu trei Mării a Pădurilor
Putrezește și se descompune
Ce contează mirosul tuturor religiilor?
Orpheus a coborât pentru tine
Din paradis
Acum el cântă în curțile caselor
Pentru bucătarii care nu au avut un prieten
Pentru casierii băncilor băncii fără curaj de a pierde
Liceenii care visează suicidul
Pentru dactilografele al căror copil deja suferă
Menajere ce stau la coadă pentru a asculta
Și copiii din cor care la bătrânețe vor fredona
Melodiile lui Orfeu
(Natură:
Cântecul matinal al pescărușului albastru
Muntele: mama aplecându-se peste văile sale
Cu arțari
Margarete
Această lume imensă a purtat în mână:
Glob balansând în vârf de deget –)
Orfeu le reîntoarce această natură!
Miercuri între 2:30 și 3:30
Timid profesor de pian
El moșește fetița și i-o oferă mamei sale
Seara la sala de muzică
Între Yankeegirl și Domnul X, magician
Cupletul său de iubire umană e Nr. 3.
La miezul nopții clovnul jonglează cu soare și lună
În mijlocul circului
El bate marea tobă a învierii
Iar duminică la adunarea francmasonilor
În sala decorată cu frunze cerate
El dirijează cântece patriotice
În sacristiile suburbane
Organist slăbuți
El învață copiii psalmul iubirii
La toate concertele cu abonament
Cap de afiș fiind Berlioz
El zângănește suflete ca pe niște monede de aur
În cinematograful de cartier
La pian care îndurerează
El acompaniază suferința fatală
Gramofoane
Pianole
Orgi
Toate repetă muzica lui Orfeu
11 septembrie
Urcat pe Turnul Eiffel
El dă un concert T.S.F.
Orfeu devine un geniu
Parcurge Europa în vagonul de dormit
Semnătura lui facsimilă costă douăzeci de franci
Apoi într-o zi în Gara de Est

Se va întoarce: Euridice! Euridice!
Mulțimea
Soția lui
O frivolă gloată de imbecili
Binocluri traverse proteze dentare sfărâmate meloane cravate
                                 cancere caziere judiciare
Nu s-a schimbat nimic
El a cântat pentru surzi –
Gloata țipa
Fiară afurisită
Pentru că afișul era galben
Orfeu era blond și bucălat
„Daily Mail”
I-a cerut părerea despre Mozart –
Orfeu în timp ce vorbea despre magistru
Își trase un glonț de revolver
În inimă...