Primăria în noaptea... luminilor |
De fapt, Chişinăul nu aşteaptă, ci a şi pornit întru îmbrăţişarea Crăciunului!
Acmu (precum zicea cronicarul) seara, am trecut prin centrul – minunatului, totuşi! –Chişinău, pe care îl suport, care mă suportă deja de 45 de ani. Am luat câteva imagini. Postez aici doar trei. Plus un poem, aproape naiv, din 1971, care a intrat în prima mea carte Aripă în lumină (1976). Şi urările pentru domniile voastre: Să vă fie date toate bucuriile, darurile şi lumina din colinde!
l.b.
Între strada Vlaicu Pârcălab şi Piaţa Marii Adunări Naţionale |
DIPTIC CHIŞINĂUIAN
1. l o c
Locuiesc pe strada Frumoasa,
în partea oraşului unde
turnul televiziunii străbate asfaltul
precum Osia Lumii.
Aici totul e foarte concret
concomitent – neobişnuit
zi şi noapte persistând o
stare de lumină
şi sunet
vibrând printre nucii vecini cu
plopii ce par
uriaşe bujii la arderea internă a
oricărui anotimp;
aici – unde vrejurile viţei-de-vie se-ncâlcesc lesne
cu cablurile electrice
care la rândul lor se confundă cu
celebre strune –
aici
zi şi noapte persistă o stare de lumină şi
cântec.
2. a n f ă r ă i a r n ă
Golaşe sunt grădinile,
parcurile oraşului.
În jurul lor – macarale şi
turnul televiziunii
par foarfece întinse ce ar vrea
să croiască
pânza cerului:
de
şapte ori măsoară,
apoi...
Cade zăpada.
Şi oamenii înfloresc
asemeni crengilor
de liliac
alb.
1972
Piaţa Marii Adunări Naţionale |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu