Din
Jurnal de Crimeea
11.IX.2011
De cum o luăm pe drumul principal, spre Simferopol, pe de margini apar bannere cu chipul falnic al preşedintelui ucrainean Ianukovici (nu i-am reţinut numele mic…) şi extrase – exact ca pe vremea (dar nu şi pe… timpul…) lui Brejnev, să zicem, – din – cum reiese din acel fragmentarium – deloc interesantele sale luări de cuvânt. Adică, citatele respective parcă ar fi preluate de acum 30 de ani din ceea ce se spunea la întrunirile forurilor de partid (numai şi numai) comunist: „Adevărata bogăţie a Ucrainei sunt oamenii ei muncitori şi talentaţi etc.”; „Ucraina e un pământ înfloritor, roditor etc.” Şi încă 2-3 slogane de acest fel, deloc nou, ci de-a dreptul vetust, amintind de… Au fost plasate cu ocazia a 20 de ani de independenţă a statului vecin. Iar eu, la Chişinău, mă miram că, pe bannere asemănătoare (e drept, fără logoreea aceasta partinică de-a dreptul şi de-a strâmbul sovietică) era plasat, cu ocazie similară – 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova – portretul preşedintelui interimar Marian Lupu. Dar, domnii mei, ce merite legate de independenţă are acest Lupu care a pupat mâna şi alte organe ale comuniştilor pro-urss?! O, imprevizibil este sarcasmul (negru… sau… roşu?) al istoriei!
* * *
Din
Jurnal de Armenia
26.X.2011
…urc din nou scările Muzeului de Istorie din Erevan, pe faţada căruia vălurează un mare banner (cât un catarg de Arcă a lui Noe, noi, scriitorii din 15 ţări, fiind aici, în preajma Araratului, năieri pe Literary Ark 2011!) cu mesajul aniversării de două decenii de la proclamarea independenţei Armeniei.
Pe un fundal fără... preşedinte |
Spre deosebire de Moldova şi Ucraina, pe pânză nu apare şi chipul preşedintelui în funcţiune al ţării. La Chişinău fusese cocoţat pe bannere până şi un fel de preşedintele interimar, asta trezindu-ne un gust amar… uşor greţos… Însă armenii, învăţaţi de milenara lor istorie, ştiu că independenţa nu poate fi trecută în contul unui dubios şi efemer politician al prezentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu