Un Poet în Algoritm

*     *     *

Mă strădui voi umbla

sufocându-mă

de astmă

cu haina larg descheiată

pe orice timp

cu tainica speranţă

că cineva ar observa

medalia ce mi s-a acordat

pentru apărarea

demnităţii

umane

*      *      *

iar după ce s-a scurs tot nisipul

din clepsidra domnului dumnezeu

el pur şi simplu l-a nivelat

şi făcu

o arenă de circ

*     *     *

întins pe spate

privesc în tavan

urechile mi-s pline cu lacrimi

*     *    *

Îţi adii suflarea prin zulufii copilului tău

Citeşti numele navelor fluviale

Ajuţi o albină să se elibereze din dulceaţa cleioasă –

Prin ce trădare-ai obţinut tu toate astea?

Negru şi alb

Negrul

caută albul

ca să-i asasineze partea luminoasă

spre a-l transforma în gri

sau vărgat

Calea cetăţeanului

Ţi-ai dus scuipatul pân’ la urna apropiată.

Ai prins de perete ziarul ce se descleia de pe el.

De arşiţa amiezii ai ocrotit cu palma trandafirul.

Gardianului i-ai cumpărat un pahar de apă.

Apoi revenii acasă

privind onest

în farfuria

de supă.

*     *     *

Discutăm cu magistrul pe treptele templului

Treptele îmi ajung până la creştet

Eu văd mari degete ce ies din sandale

iarba ce creşte

din nările pietrelor

şi nu pricep

niciun cuvânt

*     *     *

Îmi doresc durere

îmi doresc o acută durere netrecătoare

durerea adevărului

durerea vieţii

vreau să plâng cu mari lacrimi colorate

ce-ar extazia publicul

*     *     *

Noaptea am privit prin geam în propria mea casă

Văzui

că nu eram acolo

Şi-am înţeles mai clar ca orişicând

că s-ar putea nici să nu fiu vreodată

Lună lângă Moscova

Printre moviliţe de bronz

din blide de licheni

priveşte luna cu faţa-i enormă

de asiato-siberian

prelingându-se

luminând peste mlaştini:

are mult din minunăţie

are mult din fino-ugri:

la fel de rotofeie

cu privirea oblică

purtată de vânt şi ţipăt de gaiţă...

*     *     *

Ziua a fost băută.

În dunga apusului gălbui –

ceainicul-crater.

*     *     *

Fluturele –

convenţie despre frumuseţe

având aceeaşi valabilitate

pe ambele aripioare.

*     *     *

Rupeţi de pe mine bandajele celor văzute

Dezbateţi de pe mâinile mele cătuşele celor făptuite

O acest lac primordial

Ce-a oglindit cel dintâi nor al lumii

*     *     *

Ce aştept de la ziua de mâine?

Ziare...

Cronică

Ieri

precum totdeauna

aştepta: venirea lui Hristos.

*     *     *

Din nou

mai vechea dorinţă de-a privi în sine

prin gaura lăsată de glonte

*     *     *

Viaţa –

scânteie scăpărată

de lovitura toiagului

unui orb

*     *     *

A pune toate la locurile lor

şi să pleci

*     *     *

Morţii

împing cu picioarele gardurile

lărgind cimitirele

*     *     *

Parcă i se poate spune florii că n-ar fi frumoasă?

*     *     *

Iar viaţa-i simplă precum dejunul cosmonautului.