INSTRUCTAJUL SANTINELEI DE SINE, ARCA NR. 11-12

Leo BUTNARU

INSTRUCTAJUL SANTINELEI DE SINE

În noapte de veghe târzie

când sunt în schimbul doi al

cunoaşterii de sine

îmi zic:

încearcă să ţii relele la distanţă

nu lăsa să se apropie prea mult de tine

statul comunismul democraţia

sectarismul lenea trădarea

piatra aruncată în direcţia ta

şi altele de acest soi

pe care trebuie să le ţii la distanţă

inclusiv moartea –

dacă vei fi în stare –

să n-o laşi să se apropie la mai puţin

de zece-cincisprezece paşi...

uite

doar în ce priveşte cuvântul nu are rost să încerci –

nu vei reuşi...

HALOUL LUNII ŞI CEARCĂNELE

1

Pin geamul casei vechi

se poate spune – chiar părăsite

priveşti fascinantul halo al lunii.

Înainte de somn

când perdeluieşti fereastra

din faldurile draperiei se desprind două-trei molii

care parcă ar trece prin

celestul halo multicolor.

                                       (În

tinereţea ta de poet

prin aureola lunii treceau

gâştele haikuurilor japoneze…)

2

…din nenorocire

cândva

luna va ajunge nu doar poluată

ci şi poluantă precum

un Cernobîl cosmic...

                                  În fapt de noapte

pe fundalul ei vânăt-auriu

atât de liricele gâşte din poezia japoneză

se vor proiecta-vedea ca la röntgen:

                                                          nişte

biete schelete în zbor...

DIFERENŢE DE NUANŢĂ

în ţara nesfârşitelor stepe

suicidul prin alergare

prin goană

                 prin gâfâit

prin asfixiere

              prin (pri)goană de sine

e de o mie de ori mai frecvent

decât în ţara celor o mie de lacuri

în care

suicidul prin înec e de o mie de ori mai des întâmplat

decât suicidul prin ultim zbor în ţara celor o mie de zgârie-nori

sau chiar zgârie-talpa-Lui-Dumnezeu

de pe crestele cărora se poate întrezări

ţara stepelor nesfârşite cu mici trâmbe de praf

ridicate de disperaţii alergători

(pri)gonitori de sine

şi ţara celor o mie de lacuri cu răsfirarea undelor produsă de

nenorociţii ce se aruncă în apele albastre

uneori – cu câte un poem de gât

în gât

gâ

â

RĂSCRUCE

Din păcate

la intersecţia destinelor omeneşti – niciun semn rutier…

POEZIA ŞI MINISTERELE

1

bineînţeles

80 la sută din personalul ministerului culturii

habar nu are ce ar fi să fie

tanka

hokku

adică e ceva rău înţeles

iar din cele 20 de procente rămase

80 la sută a personalului chiar de ştiu – vag – că ar fi totuşi vorba

de poezie

nu este exclus să considere că

tanka e un gen de poezie a tanchiştilor

iar hokku – versuri despre hocheişti...

2

Din păcate

ministerul economiei a înţeles neadecvat spusa lui Eminescu

poezie – sărăcie

iar ministerul sănătăţii rămâne în continuare absolut indiferent

la starea sănătăţii literaturii în ţara noastră

apoi – colac peste pupăză – veni

şi această noutate trăsnet: cică

undeva în Transilvania

sau poate în Pennasylvania

un om cumsecade pur şi simplu a murit

din cauza unei doze prea mari de poezie…

3

În fine

fiind aspru criticat

ministerul culturii globului pământesc a anunţat

campania de răspândire a poeziei

la sat...

Iar ministerul economii l-a finanţat.

Dar

să fim totuşi realişti:

                                 pentru ţăran

pasărea-paradisului e

cocoşul din zeamă...

NICIO GARANŢIE

De mori

şi te naşti din nou

nu e o garanţie că vei şti să trăieşti mai omeneşte

că vei reuşi să faci ceea ce visai să faci

în prima viaţă

dar nu ai reuşit

că vei fi mai bun

mai evlavios

că vei fi longeviv

încât

să reînvii direct din viaţă

fără să mai şi mori.

Vârf la toate

enervându-te la culme

cărţile unui oarecare Leo Butnaru

care nu se ştie din ce considerente

a fost trecut în panteonul clasicilor

literaturii române

şi împrejurimilor…

 

ŞI EA O MARIA MAGDALENA A REMUŞCĂRILOR

1

Şi ea o Maria Magdalena a remuşcărilor –

în salbele şi silabele-i de lacrimi

se reflectă gălbenuşul lumânărilor.

2

...şi îngerul i-a adus floarea purpurului-împărat

ca simbol al iertării ce i s-a acordat

–

în lacrima ei

laleaua s-a reflectat ca un embrion însângerat.

3

Însă jocul asociaţiilor continuă generoasa temă:

de i-ar fi adus flori de lăcrimioare

în lumina lacrimilor ele s-ar fi reflectat

precum – pardon – stropii de spermă.

4

Iar clipa despărţirii lor

cum s-o scrii

cum s-o spui?

Spre zori

în lacrima ei tresări flacăra brichetei lui.

SONETUL LIBER CU 14 EVE

Anatomica statistică spune

sau ilustrează mut pe planşe

lucioase sau mate

că omului îi sunt date

12 perechi de coaste

din care – 7 adevărate, 3 false

şi 2 nearticulate cu sternul

zise flotante.

Din primele 7 perechi se pot întrupa

14 Eve ale sonetului existenţial

din celelalte 5 perechi nearticulate –

poeme neesenţiale ne-existenţiale jertfite

ca nişte Eve-pruncuţe avortate

sau pur şi simplu neînsufleţite.