POEME PUBLICATE ÎN

                               

Leo Butnaru

 

TERRA PROMISSA

până în ultima clipă

a răstignirii în disperare

sau a trecerii de pe ring – pe rug

să nu renunţi la

zădărnicia iluziei

or la ceva mai îmbărbătătoarea probabilitate

a speranţei – puţin

dar totuşi

atât cât îl ai sub unghii – şi acesta-ţi mai e

pământul făgăduinţei…

PATIMILE DUPĂ DOSTOIEVSKI

Domnul Dostoievski a fost totuşi un om relativ cumpătat

Necutezând să treacă mai departe de calvarul fraţilor Karamazov

pentru că şi mai şi au fost bântuite de patimi

                                                                 surorile Karamazov…

PARIS. ARCUL DE TRIUMF

1

Amiază toridă. Arcul de triumf

miroase a subsuoară transpirată de soldat

de acum două

sau chiar trei veacuri.

2

Ce mai… timpul trece

                            trece

de s-o fi oţetit până şi

parfumul rămas încă de pe vremea

                            muşchetarilor.

SUFLAREA TA

suflarea ta caldă

îmi pătrunde pieptul

conştiinţă

firea toată

încât pe sufletul meu

apare un ochi rotund

o copcă a vederii ca

pe un geam obturat de cărunteţea

florilor de gheaţă

LESBIA, EFEBUL

Ah Lesbia

efebul adolescent îţi mângâie neîndemânatic

păpădiile uşor-întunecate de la subsuori…

SIMŢEAM, AUZEAM

1

Fiind copil

de la un moment încolo chiar simţeam

chiar auzeam cum creşteam

precum la Eminescu se aude creşterea ierbii

precum la Blaga se aud razele de lună lovindu-se de geam

precum…

           În fine – auzeam cum creşteam

simţeam cum puţin câte puţin

mi se îndepărtează

capul

   de

picioare

şi nicidecum nu uit acel simţ nici în inevitabila

succesiune istovită a uitărilor

deja în ne-creşterea trupului

şi a lăsării puţin câte puţin a capului

mai spre picioare...

2

…după care

va fi iarăşi atâta linişte în jur

încât se va re-auzi creşterea ierbii

şi cum razele de lună vor lovi în geam

dar mai ales pentru prima oară de atâta linişte

se vor auzi paşii lui Dumnezeu

                                                chiar dacă s-ar întâmpla

ca tălpile Sale să nu atingă pământul…

ORAŞ (TARKOVSKI) STALKER

Oraş stalker. Doar

trecerile de pietoni trec

unele peste altele (ca

zebrele ce ar face dragoste

s-ar putea spune

                      glumind amar…).

Doar trecerile de pietoni trec

unele peste altele ca

o bandă rulantă a lipsei de rulaj ca

un escalator al absenţei în escaladare…

LICHIDAREA

Să lichidăm această capodoperă

care ne-a tot zăpăcit cu valoarea ei presupus colosală

şi cu lipsa de valoare a ceea ce se tot spune despre ea.

Huideo, capodopera!

Să anihilăm sâcâitoare capodoperă

care nu este în stare să se anihileze ea însăşi pe sine.

Să tăbărâm în sfârşit cât mai mulţi

şi să zătrim capodopera indiferentă la toate

ce se lăbărţează în importanţă trans-seculară

fără a putea pricepe vreo iotă despre alte capodopere

                                                  mai puţin capodopere.

Că doar n-o să ne uităm noi pre noi – pentru ea anume – care

nu se poate uita pe sine

şi este atât de pipernicită – pardon

de minusculă ca volum: Cunoaşte-te pe tine însuţi – aceasta se zice

ar fi respectiva capodopera care de fapt

                                                                    este inexistentă…

Chiar aşa! să lichidăm această capodoperă din simplul motiv că ea

pur şi simplu este imposibilă:

                                               Cunoaşte-te pe tine însuţi –

continuu transport extatic de sensuri

                                                             poate că fără sens…

*     *     *

fluturele se aşează

pe orizontala crucii

acoperind o cifră

                           din anul morţii.