POEME DINTR-O CARTE NOUĂ

Editura "24 : Ore", Iaşi, 2016

                                               

La poarta cetăţii

…Când trecusem pe lângă idealul polis grecesc

la poarta lui închisă văzui un grup de inşi care lăcrimau

unii chiar plângeau în hohote.

I-am întrebat ce li s-a întâmplat

iar unul

(probabil mai marele înlăcrimaţilor)

spuse tânguios:

„Platon ne-a alungat din cetate…”

„A-a, sunteţi poeţii!”, zic eu.

„Nu, prozatorii”, preciză necăjitul.

Pe scurt

când mă întorceam de unde fusesem plecat

la respectiva poartă închisă

văd parcă acelaşi

sau parcă alt grup de înlăcrimaţi.

Intrând din nou în vorbă

aflai că de data aceasta erau filosofii…

20.XI.2015

Din metropolă

Uneori se întâmplă să mai şi ies

din metropola sufletului meu

în provinciile din jurul său – Bucureşti

Moscova

Paris

Chişinău…

8.II.2016

Spre atelier

Pe lângă plopii fără soţi

pe aceeaşi ulicioară

Hyperion îşi ducea computerul la reparat.

De după gard

verişoară-sa de-a treilea Cătălina l-a întrebat:

„Ai auzit de Eminescu?”

„De cine?”

„De tat-o”.

„Nu”, a răspuns Cătălin,

continuându-şi calea atât de lungă

până la atelierul din

satul vecin.

26.XII.2015

Târâş

O fi chiar cum spune pediatria – că

mersul în patru labe

ajută copilul să-şi întărească musculatura

şi este primul mod de a se descurca pe cont propriu.

…Nu ar mai fi de adăugat decât că

descurcându-se deja pe cont propriu

în orice direcţie s-ar târî

copilul se târăşte spre viitor.

4.II.2016

Posibila amânare

În ziua judecăţii de apoi

când pe cealaltă lume vor suna miliardele de deşteptătoare

unii dintre muritorii puşi pe lista candidaţilor la înviere

vor încerca să-şi amâne trezirea

crezând că trebuie să meargă la muncă…

10.IV.2014

Descurajant

S-au copt ierburile. Porumbeii sunt mai sătui.

Sătenii numără bobocii, orăşenii – raţele.

Orice fleac postmodern vrea în poem să-l pui.

S-au dus dracului valorile, ţaţele.

Începutul de toamnă e-o discretă anarhie.

Simetriile se prăbuşesc peste orizont.

Chindia pregăteşte-n felinare nuanţă liliachie,

Umbrele-s în bernă, ca un afront.

Nici se putea altfel în vremuri neaşezate

Când nicidecum nu e de tras concluzii.

Toate discursurile rămân neterminate

Ca strigătul celor asasinaţi de iluzii.

9.XI.2014

Contaminarea (II)

În lume

contaminările

preluările

calchierile

chiar plagiatul biologic sunt inevitabile.

                                             Se spune că

Făt-Frumos a întâlnit înfricoşătorul Balaur cu şapte capete

chemându-l neînfricat la luptă

însă acesta îi strigă:

„Fii atent, fraiere:

eu nu sunt Balaur

ci Balaură

şi nu oarecare

ci una contaminată în balaurăriile ruseşti!”

Făt-Frumos râde a neîncredere

strigând:

„Ce tot băsneşte tu, pocitanie lăudăroasă?!

Ha-ha!”

La care Balaura revine în forţă:

„Şi mai reţine: eu nu am 7

ci 49 de capete!”

Făt-Frumos mai se tăvăleşte de râs, nu alta!

„Aiureli! Se vede clar că nu ai decât şapte!”

zice voinicul voinicilor.

„Mă Făt-Frumos, mă Ghiţă nătăfleţ ce eşti tu”, unde face turuitoarea arătare:

„Odată ce nu sunt Balaur

ci Balaură fecundată… Ptiu!... pardon…

contaminată la ruşi

cele şapte capete vizibile ale mele deţin

cum s-ar spune

sertare

sau altfel spus – sunt gen matrioşka:

în fiecare din ele se mai află alte şapte capete.

’Nţeles, fraiere?!”

peroră neagra Bălăoană.

Făt-Frumos ce să facă?

Să creadă, să nu creadă?...

Pentru orice eventualitate

luându-şi măsurile de precauţie

voinicul voinicilor răcni cât îl ţinură bojocii

citând din „Peneş Curcanul”:

„Românul are şapte vieţi în pieptu-i de aramă!”

La care Balaura concluzionă resemnată:

„Clar, tu ai un piept matrioşka”,

după care făcu cale întoarsă.

20.XI.2015

Programare

probabil

ea a trăit în sânul lui Avraam

e coadă mare să trăieşti acolo

azi

e de presupus

pentru sânul lui Avraam

există programare online

21.VIII.2014

Cetăţenie sovietică

Şi astăzi

unii ar dori să fie oameni sovietici.

Însă URSS nu mai e

a murit.

Astfel că ambasadele Rusiei

au început să acorde cetăţenie sovietică

post-mortem.

           

7.IX.2013-8.XI.2014

Sărutul

1

Sărutul canibalilor îndrăgostiţi

miroase a carne vie

proaspătă.

Dar numai atât.

Încolo – totul e ca şi cu îndrăgostiţii obişnuiţi

cuprinşi de-o pasiune sălbatică…

2

După nebuna seară de dragoste – tu

cu gura însângerată

de parcă ai fi sărutat cactuşi…

5.XII.2015