 |
| Traducere, prefaţă, tabel cronologic şi note de Leo Butnaru |
CONCERT LA GARĂ
Nu poţi respira, tăriile colcăie de
viermi,
Şi nicio stea nu vorbeşte din bezna
sferelor,
Dar, vede Domnul, există muzică în
înalt,
Tremură gara de cântarea Aonidelor.
Şi de iznoavă cu şuier de trenuri
sfâşiat
Văzduhul viorii se reîntrupează în
vremi.
Un parc uriaş. Şi a gării sferă de
sticlă.
Lumea de metal este din nou adânc
vrăjită.
La sonorul ospăţ din elizeul în
pâclă
Solemn se-ndreaptă, lunecând,
vagonul închis.
Ţipăt de păun şi-n ropot cadenţat –
pianul.
Am întârziat. Şi mi-e frică. Nu-i
decât vis.
Intru în pădurea gării de sticlă –
ostatic,
Partituri de vioară-n lacrimi,
frământ în toate.
Al corului nocturn vibrant preludiu
sălbatic,
Miros de roze din sere cu
putregai-pământ –
Unde sub cerul de sticlă a mas, a
înnoptat
Umbra cea scumpă mie, prin gloate
nomade...
Şi mi se pare: deplină în muzică şi
cânt,
Lumea de fier vibrează atât de
sărăcăcios.
Mă sprijin de murii tindei de
sticlă-opalină.
Aburi fierbinţi orbesc pupile
de-arcuş, mărite.
Plec la ospăţul mortuar al umbrei
iubite
Pentru ultima oară muzica mai
răsună!
1921
Traducere de Leo Butnaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu