VERSURI DE RESTAURANT
Eu – scăpatul din ştreang –
vă voi mai bucura încă vreo trei sute de ani!
În viaţă – marmorean şi nemuritor
după mine nu va goni nicio motocicletă
duduind a bulgări căzând în mormânt!
Eu trăiesc într-o infinită inerţie
ca oricare alt distrat căzut de pe nasul lunii
nu-mi pot stopa triumfala procesiune
cu mine sunt logodite
soarta şi toate magazinele!
(1917)
DRAGOSTEA BUCĂTARULUI DIN TIBLISI
In memoriam Niko Pirosmani*
Margarita,
privirea ta şi furtunile de gheaţă
mai înţepătoare-s ca dracila abhaziană,
mai parfumate decât feliile cepei fragede
peste frigărui,
dar ca pelinul amară-i dragostea mea,
strănut, de nu-mi mai aparţin,
răcnesc printre hohote, –
pierdut-am gustu-amirosirii.
Deja nu mai pot osebi ust’roiul,
peste inimă ca briciul de tăioasă
trece semiluna –
sprânceana ta de aur.
Sufăr precum tânărul Werther,
limba îmi e asemeni
unui diavol gol, –
curând va nimeri pe vârtelniţă!...
Şen ghenţvali, şen cerime,
Merime!**
Arunc la picioarele tale de frişcă
pocalul cu salam
şi ca să mă înec
alerg
spre râul
Kura –
CUPRINS DE FLĂCĂRI SUNT
şi
desculţ.
(1918 – 1964)
____________
*Niko Pirosmani – Nikolai
Pirosmanişvili (1862? – 1918), pictor georgian autodidact, primitiv ce a creat
opere de o reală valoare artistică.
**Expresii în limba gruzină, un fel de
limbaj transraţional caucazian.
EH, DOAMNE! MÂNTUITOR DE
MÂNTUIALĂ!
A veni în miezul nopţii şi a te-nfige
în perna dragostei tale –
– Mâine plec la Moscova ! –
elibera-se-vor de-mpovărări picioarele mele,
cu ele, precum cu cotul moriştii, voi flutura!
o sută de ani cu tine trăind
nu a fost să uit de Dânsa Unica
niciodată.
PESTE înflorirea verzelor, peste acoperişuri,
zboară duhul meu de lebădă
naf-ta-linizată!
(1919)
*
* *
Dacă te tot zbaţi dar rima-nrăita nicicum
nu-ţi iese
Du-te de-i scuipă amicului pe roza-i vestă
Şi-n gâtlejul tău vor prinde-a dansa butuci
diamantini
Şi se vor rostogoli consonanţele loviturilor
în dinţi
Precum de pe Olimp
o bicicletă.
(1919)
*
* *
Încăpăţânat şi fraged ca ceapa verde
din gâtlejul dat sub ferestrău
vă voi construi o FABRICĂ DE MOŞIT!
La nuntă cocotelor cu PIELEA IUTE
le voi oferi solemn herbul meu de pivniţă
după care mă voi aşeza
şi cu periuţa de dinţi
voi roti atent maxilarele!
(1919)
*
* *
Curat femeieşte grijuliu şi tandru
Ea mă convinse că aş fi adevărat talent
Că mă vor include în meniul special
Şi ca pe o cină aleasă mă va înfuleca
înecându-se
Gloata manieraţilor rumegători
Arunca-se-va asupra piciorului meu de viţel
Eu le voi arunca un set de zâmbete de peştişor
de aur
Molipsiţii vor dănţui până-n zori
Zângănind agresiv din linguri
Bând lichiorul înfloratei mele cămăşi
Peste care prins de bretele atârnă un divan de
mahon
Apoi mă voi retrage-n ungher şi voi plânge
De încântare şi recunoştinţă
Iar după mine va face la fel
Întregul restaurant...
(1919)
* *
*
Eu sunt furnizorul de salivă „apetit” pentru
30 de ţări
reuşesc s-o distribui fără amânare
încărcat de ea ca un dreadnought –
şinele strălucesc precum cancanul.
Cisternele asigură cu sos exotic orice bucate
mie aţâţătorului de pofticios cadril mi-e
scumpă
înfăţişarea de spumantă dezlănţuire
cu fundiţă în fâlfâire.
Eu sunt pepsină pentru digestie şi mândrie
mă înspumeg până la extenuare
cântăreţii plescăitor îmi sărută mânuşiţele.
Broaştele duioşiei cu ochi cenuşii
ies din nările apeductului
îndrăgostite robuste
lingându-mi lobii urechilor!
Sunt legate de toate planetele interdependent
Mueka şterge-ţi cu bluziţa lacrimile
transatlanticul transport al adâncului meu
cuprins de guturai
nu cunoaşte stavile!
Vaporul e încărcat pe traseul planetar
şoldurile i-s doldora cu de toate
nu mai ia la bord şi alte conserve
şi prin lumea scuipăcioasă îşi va străluci
curcubeul-grimasă
fără el ar fi ca şi fără vegetaţie pe uscat.
(1919)
LUNATISMUL
GĂRII
de tristeţe
staţiile se înălbiră
cu var lunar
inscripţiile şterse
în vaporii ce se răcesc
sar pe cuiburile de faianţă ale
stâlpilor de telegraf...
roşul păun al semaforului
bate peste ceafă
şi împrăştie pe la locurile lor
acarii în tură...
lunatismul gărilor
ce-şi dezbracă sufletul de flăcări
acompaniate de scrâşnetul unei roţi zimţate
de buştean roata
nopţile înspăimântând cu o
nemişcată piruetă
---------------------------------------
nervosul şuierat al căscăturii
pe pod
contorsionată plantă acvatică domnişoara
întâmplător văzută cu ochiul
expresului rătăcitor
şi-a plâns coastele
pe cizma
arcaşului ţintuit în amurgire
şi grădinarul de seră
cu chipul de plumb
o trecu în rândul şi la rangul
înceţoşatei fecioare
(1920)
*
* *
în cel mai adânc loc al golfului de râu –
nu e totul în ordine: acolo
ochiul carasului e prea limpede...
şi râsetul bătrânei
subţirele broşe
cu pămătuful aurite nazuri
şi falsele cărţi de credit prea categorice
TIPĂRITE
CU VERSURILE MELE!...
(1920)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu